Warcraft: Orcs & Humans

Astăzi am să vorbesc despre Warcraft: Orcs & Humans, primul joc de strategie în timp real produs de şi unul dintre cele mai apreciate titluri din istorie. Istoria francizei care în ultimii ani a creat o adevărată isterie cu World of Warcraft porneşte în 1994 când a fost lansată prima versiune a jocului pentru PC, la acea dată, autorii de la Blizzard Entertainment încercând să concureze succesul înregistrat de Westwood Studios cu Dune II.

Cititorii mei obişnuiţi care au parcurs materiale despre Dune şi Dune 2000 îşi mai amintesc probabil despre influenţa covârşitoare pe care titlul din 1992 a avut-o asupra acestui gen de jocuri şi nu greşim dacă spunem că ce s-a început cu Dune II – The Building of a Dynasty a fost continuat inspirat de Warcraft: Orcs & Humans. Iar pentru că nu se puteau baza pe un univers precum cel imaginat de Frank Herbert, dezvoltatorii de la Blizzard Entertainment au fost nevoiţi să inoveze, dar au făcut-o cu succes, saga hoardelor de orci şi a luptei pentru regatul Azeroth fiind preluată inclusiv în literatură unde aş aminti de „Stăpânul Clanurilor”, „Ultimul Gardian” sau „Ziua Dragonului”.

Dincolo de farmecul poveştii, Warcraft: Orcs & Humans a reuşit să ofere în premieră utilizatorilor suportul pentru multiplayer, doi jucători putându-se înfrunta pe oricare dintre cele 20 de hărţi disponibile, prin modem, legătură serială (COM) sau reţea IPX. Mai mult, după ce a fost lansată în 1996 şi versiunea pe Macintosh, o altă premieră a fost bifată, Warcraft: Orcs & Humans devenind primul joc multiplayer ce suporta platforme diferite.

Foarte pe scurt, subiectul din Warcraft: Orcs & Humans îl constituie invazia hoardelor de orci, luptători teribili şi neînduplecaţi care au adus teroarea asupra regatului prosper din Azeroth. Prin forţa brută sau cu ajutorul magiei, călăreţi, arcaşi şi vrăjitori, creaturi din această lume sau de pe cealaltă se înfruntă într-un război sângeros care nu poate fi tranşat decât într-un sigur fel: cucereşte sau vei fi cucerit. Jucătorul are de ales între campanii a câte 12 nivele de partea orcilor, respectiv a oamenilor sau scenarii individuale, iar misiunile alternează inspirat de la tipul clasic unde trebuie „să cureţi harta”, la misiuni de comando avant-la-lettre unde trebuie să elimini un adversar ori să-ţi salvezi trupele din captivitate.

În 1995, jocul a avut parte de o relansare pe CD-ROM (singurul lucru oferit în plus fiind naraţiunea dintre misiuni), dar subiectul articolului de astăzi şi versiunea oferită gratuit de Abandonia este cea pentru cea pentru dischetă: Warcraft: Orcs & Humans 1.21 (PC).

Descară gratuit: Warcraft: Orcs & Humans

Warcraft: Orcs & Humans (1994)

Ca şi în cazul altor jocuri prezentate pe blogul Stefa Media, voi aborda aspecte care ţine de firul epic, gameplay, grafică şi efecte sonore (atmosferă), demonstrând de ce Warcraft: Orcs & Humans rămâne o alternativă pentru cei care doresc câteva momente de relaxare ori sunt curioşi să vadă cum a luat naştere fenomenul jocurilor de strategie în timp real (RTS).

Acţiunea din Warcraft: Orcs & Humans îi are în prim plan pe orci, luptători aprigi şi însetaţi de sânge, susţinuţi de vrăjitorii (eng. warlocks) care prin puterile magiei şi după mulţi ani de încercări, au reuşit să creeze un portal de dimensiuni de dimensiuni reduse, descoperind astfel regatul Azeroth şi pe locuitorii acestuia.

Apoi, tot din poveste, aflăm că un mic detaşament de luptători, ar fi trecut prin portal masacrând un sat întreg, iar concluzia şefilor hoardei nu s-a lăsat aşteptată: oamenii sunt slabi şi pot fi cuceriţi uşor. Aşa a început asaltul.

Dar pe măsură ce hoardele avansau spre inima regatului Azeroth, locul satelor lipsite de apărare a fost luat de fortăreţe, puterea cavaleriei şi magia vrăjitorilor dovedindu-se un adversar redutabil chiar şi pentru temuţii orci. Ceea ce părea a fi o victorie sigură s-a transformat într-un război lung şi sângeros: Welcome to the word of Warcraft.

Pentru a nu strica surpriza, vă invit să citiţi „Cronicile războiului din Azertoh / Chronicles
of the War in Azeroth” (relatate de Sir Lothar, Knight of the Realm), respectiv „Destinul hoardei orcilor / The Destiny of the Orcish Hordes” (Garona of the Shadow Council), ambele disponibile pe manualul de însoţesc Warcraft: Orcs & Humans.

Warcraft. Gameplay

Deşi într-o mai mică măsură decât titlurile care l-au urmat (Warcraft II: Tides of Darkness şi Beyond the Dark Portal), Warcraft: Orcs & Humans favorizează campania purtată de partea hoardelor, fapt ce devine evident pe măsură ce înaintaţi spre final şi apar cele mai puternice creaturi. Demonul orcilor este superior elementului bazat pe apă al oamenilor, iar în combinaţie cu vraja de invincibilitate (fie ea şi temporară) confruntarea nu poate avea decât un singur deznodământ. Dealtfel, nu-mi aduc aminte de vreo bătălie câştigată în modul multiplayer de partea forţelor din Azeroth.

Poziţia de atac în Warcraft

Judecând retrospectiv (chiar şi prin comparaţie cu Dune II), primul joc din seria Warcraft are o problemă în ceea ce priveşte sistemul de comandă al trupelor. De exemplu, întâi selectezi unitatea, apoi alegi tipul acţiunii (move, atack, harvest) şi în final zona de pe hartă, ceea ce face ca niciun ordin să nu poată fi transmis în mai puţin de 2-3 secunde.

Singura şansă pentru ca acest sistem aproape ostil să nu blocheze complet activitatea jucătorului este recurgea la tastatură şi la tastele specifice (m – move, a – attack, h – harvest sau healing, s – stop, ş.a.m.d.), însă e greu de explicat preferinţa dezvoltatorilor de la Blizzard pentru a complica inutil lucrurile.

Aberantă este şi încercarea de grupa câte patru unităţi folosind tasta SHIFT (jocul permite o asemenea „facilitate”), în condiţiile în care aceste grupuri nu sunt memorate şi nu se pot apela rapid.

Inteligenţa artificială a născut multe controverse la acea vreme, opiniile jucărilor oscilând între aprecieri la adresa programatorilor şi cuvinte… mai puţin laudative. Cazul cel mai des întâlnit era cavaleriei din imediata apropiere care refuza să se „implice”, chiar dacă ai lor camarazi erau măcelăriţi 2 „pătrăţele” mai la nord sau al lucrătorilor obligaţi să înconjoare harta pentru acces la resurse. Din nefericire, imposibilitatea de construi o nouă clădire centrală (eng. town hall) complica şi mai mult liniile de aprovizionare, numărul şi fragilitatea forţei de muncă transformând-o în ţinta perfectă pentru ambuscade.

Warcraft II va remedia multe dintre aceste deficienţe (dovadă cele peste 1.000.000 de copii vândute şi localizările în franceză, germană, italiană sau portugheză), dar în ’94 încă mai era de lucru.

Warcraft. Grafica

În ciuda vârstei venerabile, Warcraft: Orcs & Humans se poate lăuda cu o grafică VGA decentă (dar nu extraordinară), echipa (David Berggren, Sam Didier, Roman Kenney, Ronald Millar Sr., Micky Neilson, Stuart Rose, Brian F. Sousa) făcând eforturi pentru prezenta într-un mod coerent unităţile, structurile, posibilităţile de upgrade şi implicit, confruntările. Dar introducerea, prezentările dintre misiuni şi chiar filmuleţul de final sunt inferioare celor au însoţit Dune II, dovadă a faptului că nu şi-au propus ori n-au îndrăznit mai mult.

Warcraft. Muzica şi efectele sonore.

Victorios şi rege în Azerot

Pentru muzică şi efecte sonore s-a apelat la Gregory Alper, Rick Jackson, Chris Palmer, Glenn Stafford (ultimul dintre aceştia, un colaborator obişnuit Blizzard Entertainment), fiind compuse 15 track-uri sonore, toate n format MIDI. 6 track-uri sunt asociate campaniei de partea oamenilor, alte 6 sunt destinate oricilor, la acestea adăugându-se melodia de introducere, cea a genericului sau a perioadelor dintre misiuni.

După ceva căutări le-am găsit pe aganazzar.com, de unde se pot descărca în prezent.

Efectele sonore se încadrează în atmosfera jocului şi cu toate că nu puţini au fost cei care s-au grăbit să critice interpelările unităţilor caracterizându-le drept enervante, nota de amuzament adusă contrabalansează eventualele efecte negative. Dincolo de povestea sumbră, nu trebuie uitat că discutăm despre un joc, o sursă de distracţie.

Warcraft: Orcs & Humans. Casetă tehnică:

• Producător: Blizzard Entertainment, Inc. (1994);
• Distribuitor: Blizzard Entertainment, Inc. (1994);
• Cost (licenţă): Gratuit (abandonware);
• Observaţii: joc de strategie în timp real (RTS);
• Rulează: DosBOX / Windows;

La final…

Warcraft. Victoria finală

Vreau să lămuresc un aspect care e posibil să fie trecut cu vederea, cel puţin de către utilizatorii mai puţin obişnuiţi cu articolele de pe acest blog. Încăpăţânarea mea de prezenta jocuri din perioada anilor ’90 se doreşte a fi o demonstraţie foarte simplă a faptului că în ultimul deceniu calitatea acestor producţii (în ciuda îmbunătăţirilor de ordin tehnic disponibile) a scăzut constant, cei mai mulţi producători mulţumindu-se să recurgă la clişee (violenţă, vulgaritate… sau ambele).

Apoi, să-mi fie cu iertare, dar titluri precum „The Secret Of Monkey Island (Special Edition)”, „Worms Reloaded ” sau ultima parte din „Grand Theft Auto IV” nu trădează o imaginaţie ieşită din comun, ci mai degrabă apetitul pentru comercial.

Materiale bibliografice:

• http://eu.blizzard.com/en-gb/games/legacy/
• http://www.abandonia.com/en/games/422/Warcraft+-+Orcs+and+Humans.html
• http://en.wikipedia.org/wiki/Warcraft:_Orcs_and_Humans
• http://www.mobygames.com/game/warcraft-orcs-humans

Despre autor şi articol

Bogdan-Andrei a scris 281 articole pe blogul Stefa Media.

Student la Comunicare şi Relaţii Publice, cunoscător al jocurilor din perioada anilor '80 sau '90, interesat de IT şi WordPress, scriu despre ce-mi place şi, de cele mai multe ori, îmi place ceea ce scriu. Şi nu doar mie. De aceea continui.

• Site web
• Twitter
• Facebook

Categorii: JOCURI Etichete: abandonware, Blizzard Entertainment, DOSBox, Dune II, JOCURI, jocuri DOS, MIDI, multiplayer, RTS, Warcraft, Warcraft: Orcs & Humans, Westwood Studios