Steve Davis şi Dennis Taylor. Finala CM de snooker din 1985
Fiind vineri, pe blogul Stefa Media îşi va face timid loc, un filmuleţ. Până aici, nimic nou. Vineri e video. Dar nu am impresia, că cititorii fideli ai acestui blog sigur nu se aşteaptă să vadă o prezentare a finalei Campionatului Mondial de Snooker (ediţia 1985), unde în ultimul act s-au întâlnit pentru o reprezentaţie memorabilă, Steve Davis şi Dennis Taylor.
Decizia de a vorbi despre snooker nu este lipsită de logică, dacă luăm în considerare faptul că în aceste zile se desfăşoară la Sheffield, în incinta teatrului Crucible (aşa cum se întâmplă din 1977), Campionatului Mondial de Snooker, şi nu mai departe de ieri, s-au împlinit 25 de ani de la acea finală memorabilă.
Evenimentul a fost marcat de un joc demonstrativ între aceiaşi doi protagonişti, decis (cum altfel) decât la bila neagră, însă nu rezultatul este cel care contează, ci imaginile antologice şi omagiul adus unor oameni care au creat unul dintre cele mai frumoase momente din istoria sportului în general, şi a snooker-ului în particular.
Meciul disputat pe durata a două zile, 27 şi 28 aprilie 1985, deţine şi în prezent recordul de audienţă pe teritoriul Marii Britanii (cu 18,5 milioane de telespectatori), iar cele 14 ore şi 50 de minute (o premieră la acea dată, pentru un partidă de „doar” 35 de jocuri) clasează finala ’85 ca fiind una dintre cele mai disputate. Doar jocul decisiv a durat 68 de minute (de trei ori mai mult decât ar fi fost „normal”), cu lovituri „de buzunar” (ori de siguranţă), cu realizări şi ratări care în alte circumstanţe ar fi de neimaginat.
Nefiind un jucător de snooker (dar dacă mă „îmbogăţesc” din blogging, promit să-mi cumpăr o masă, măcar de 9ft), ceea ce am să vă povestesc este din perspectiva telespectatorului şi a iubitorului de snooker. A unuia care preferă „postavul” curat în detrimentul mocirlei din alte sporturi şi înfruntările de la masa de joc, în locul războaielor purtate la televizor.
Protagoniştii. Steve Davis şi Dennis Taylor
Fără a exagera, pot spune despre Steve Davis că este o legendă a snooker-ului, iar anul acesta a marcat cea de a treizecea apariţie a sa la Sheffield, un campionat mondial pe care l-a câştigat de 6 şase ori (primele trei reuşite fiind anterioare finalei cu Dennis Taylor).
Nu ştiu câţi dintre voi sunt pasionaţi de snooker, dar ca să vă faceţi o idee despre cât de important era Steve Davis, cârcotaşii spun că apărea mai des la televizor decât primul ministru „Doamna de Fier” Margaret Thatcher.
În 1985, Steve Davis era numărul unu mondial, favoritul turneului, şi în ultimii trei ani dominase snooker-ul internaţional într-o manieră categorică, neegalată decât poate mai târziu de Stephen Hendry. Nu mai pierduse un meci la Crucible din ’82 (de la acel 1-10 cu Tony Knowles) şi se calificase în finală după ce învinsese fără emoţii alte două nume „grele”. 13 – 6 cu Terry Griffiths şi 16 – 5 cu un alt galez, Ray Reardon, iar Davis era în finală.
Dennis Taylor, cu 9 ani mai în vârstă decât oponentul său şi fără performanţe notabile la un campionat mondial (doar, un loc doi la ediţia din 1979), reuşise surpriza să-l învingă în semifinală pe englezul Tony Knowles, cel cotat cu şansa a doua la câştigarea turneului. Departe de a fi un favorit, nord-irlandezul nu câştigase până la acea dată decât un singur turneu pe puncte (Rothmans Grand Prix în 1984), iar finala din ’79 o pierduse fără drept de apel în faţa lui Terry Griffiths (scor 24-16).
Cotat cu şansa a unsprezecea, poate doar familia sau prietenii apropiaţi lui Dennis Taylor să-i fi acordat vreo şansă.
Finala CM de snooker. Ziua I (27 aprilie 1985)
Pe 27 aprilie 1985 a început finala, disputată după sistemul cel mai bun din 35 de jocuri, primul la 18. Arbitru: John Williams. Locaţia: teatrul Crucible, „terenul de joacă” a lui Steve Davis.
Prima sesiune se desfăşoară conform previziunilor. 1 – 0 pentru Davis. 2 – 0. 3 – 0. 4 – 0. [..] 7-0 şi pauză.
Comentatorul britanic Ted Lowe deja îşi făcea planuri pentru ziua următoare, cea care se prefigura a fi una de odihnă şi relaxare. Calm, sigur pe el, meticulos „ca un englez”, Davis nu are emoţii şi transformă finala într-un antrenament cu public.
După pauză, acelaşi tipar. 8 – 0 pentru Davis. Apoi, după o ratare la buzunarul verde, Dennis Taylor reuşeşte să „fure” jocul cu numărul 10. 8 – 1. Deloc impresionat, Steve Davis reface diferenţa de 8 jocuri în favoarea sa. 9 – 1. Nu mai ştim ce cote aveau cei doi la casele de paruri, dar la jumătatea finalei, cred că este acceptabil să spun că nici familia şi sau prietenii apropiaţi nu mai credeau în şansa lui Dennis Taylor.
Dar ce a urmat în acea seară este surpinzător şi fără explicaţii. Dennis Taylor reuşeşte să câştige 6 jocuri la rând, închizând sesiunea la un neverosimil 9 – 7. Mai mult, nord-irlandezul reuşea break-uri din ce în ce mai consistente, câştigând în fapt ce-a de a doua sesiune cu scorul de 7 – 2.
Finala CM de snooker. Ziua a II-a (28 aprilie 1985)
Ziua a doua, aşa cum recunoaşte şi Steve Davis a fost un „coşmar”, în care englezul se străduia să dea tot ce are mai bun, dar era îi lipsea consistenţa, iar Dennis continua să pună presiune. Aşa s-a ajuns la 11 egal, o situaţie de neimaginat cu doar o zi în urmă.
Apoi, cei doi au continuat lupta la baionetă, până când Steve a luat un avans de două jocuri (17 – 15) ce se părea a fi decisiv. Dar cum Dennis Taylor mai reuşise imposibilul, egalează încă o dată (de data aceasta la 17), trimite finala în joc decisiv şi milioanele de telespectatori în bucătărie, după cafea.
„The final frame, the final back”
Am găsit un rezumat pe YouTube (în două părţi) unde sunt surprinse cele mai importante momente ale jocului cu numărul 35 (să nu uităm că înregistrarea integrală durează mai bine de o oră), ce porneşte de la scorul 57 – 44 pentru Davis, cu Dennis Taylor ratând o lovitură la bila galbenă.
NU vreau să stric surpriza, dat tot ce vă pot spune este că merită să-l vedeţi.
Avem parte de un Dennis Taylor atacând incredibil fiecare bilă, răspunsuri pe măsură din partea lui Steve Davis (deşi presiunea îşi spune cuvântul chiar şi asupra unui triplu campion mondial) şi o atmosferă despre care comentatorul BBC spunea că n-a mai întâlnit-o.
Steve Davis şi Dennis Taylor. Jocul decisiv (prima parte):
URL: http://www.youtube.com/watch?v=NKI8ctRIKe8
Steve Davis şi Dennis Taylor. Jocul decisiv (partea a doua):
URL: http://www.youtube.com/watch?v=byYKrvDDgew
P.S. Dacă vreţi să păstraţi aceste filmuleţe şi pe hard disk, am vorbit despre o extensie pentru Firefox, Easy YouTube Video Downloader, care s-ar putea să vă fie de ajutor.
Aşa cum îi stă bine unei finale ajunse în joc decisiv, aceasta va fi decisă la bila neagră (mai lipsea doar o repoziţionare), acolo unde priceperea şi nu şansa a decis câştigătorul.
După 25 de ani, cei doi s-au reîntâlnit la masa de snooker, dovedind respect pentru joc, şi pentru partenerul de întrecere. Nu întâmplător fair-play este un cuvânt englezesc. Vestea bună, pentru cei care n-au văzut jocul de ieri, este că înregistrarea se va difuza pe Eurosport, până la momentul finalei (în funcţie de program).
În loc de încheiere….
Într-un top al celor mai importante 100 de momente din istoria sportului britanic (The 100 Greatest British Sporting Moments) , finala dintre Steve Davis şi Dennis Taylor ocupă un meritos loc 9, alături de evenimente precum meciul din ’74 dintre Muhammad Ali şi George Foreman (Rumble in the Jungle), victoria Angliei la Campionatul Mondial din ’66 sau victoria lui Manchester United din ’99 împotriva lui Bayern.
La final, se cuvine să-l amintesc pe Jimmy White, poate unul dintre cei mai talentaţi jucători de snooker. Jimmy a ajuns de şase ori în finala Campionatului Mondial, pierzând de tot atâtea ori. În 1984, Jimmy White este învins chiar de către Steve Davis, cel care se va întoarce un mai târziu să-şi apere titlu. Ce credeţi, a reuşit ?
Materiale bibliografice:
- http://en.wikipedia.org/wiki/100_Greatest_Sporting_Moments
- http://worldsnookerodds.com/steve-davis-vs-dennis-taylor-to-recreate-1985-world-snooker-championship-final/2010/03/25/
- http://en.wikipedia.org/wiki/1985_World_Snooker_Championship
- http://en.wikipedia.org/wiki/1985_World_Snooker_Championship_final
- http://en.wikipedia.org/wiki/World_Snooker_Championship
- http://www.worldsnooker.com/world_championship10_news-147330.htm?tid=154
- http://en.wikipedia.org/wiki/Dennis_Taylor
- http://en.wikipedia.org/wiki/Steve_Davis
uite aici lista campionilor mondiali : http://en.wikipedia.org/wiki/List_of_world_snooker_champions#World_Matchplay_championships
sunt cativa care au titluri de te plictisesti citind lista
. bula asta de o’sullivan avea talentul necesar sa sparga toate recordurile dar nu si psihicul corespunzator.
Deci nu sunt singurul maniac cu snookerul!
@happyday: o’sullivan isi baga picioarele cand nu-i convine ceva, branza buna-n burduf de caine.
uite ca a ajuns mizeria si in snooker.
aici si filmuletul : http://www.realitatea.net/soc-in-snooker–higgins–numarul-1-mondial–suspendat-pentru-mita—video_711714.html
Vă mulţumesc pentru comentarii.
@taktu
Într-adevăr, Ronnie este cel mai mare talent pe care l-a văzut lumea snooker-ului, dar dacă nici după atâţia ani n-a învăţat că fără muncă nu se poate menţine în top… Am toată admiraţia pentru jucătorii mai puţin „înzestraţi”, ba chiar unii pe care fizicul nu-i ajută (de exemplu Graeme Dott), însă care dau nu 100%, ci 150% la sută la masa de joc.
Acea „scârbă” care îl năpădeşte pe Ronnie încă de la semifinala din urmă cu câţiva ani (jucată în compania lui Peter Ebdon), nu-l califică drept un mare campion.
@happyday
Sper ca povestea cu John Higgins să se lămurească rapid şi nu cred că ar fi aranjat vreun meci. A fost iresponsabil din partea lui să se angajeze în acea discuţie.