Atunci când am decis schimbarea tematicii blogului Stefa Media eram conştient că, mai devreme sau mai târziu, voi ajunge să comentez, nu tocmai pe un ton laudativ, materialele din mediul online. S-a întâmplat mai devreme decât anticipam. Dar să nu mă înţelegeţi greşit. Nu sunt unul dintre acele personaje care n-au somn întrucât cineva este în eroare (someone is WRONG on the internet) şi nici nu-mi voi aroga drepturi care nu mi se cuvin. Vremea profeţilor (din social media sau nu) a trecut, iar până când vom aveam o lege a presei, aşa cum se întâmplă în audio-vizual, nu ne rămâne decât decelăm informaţiile din noianul de aberaţii online. Şi nu e deloc uşor.

De exemplu, ieri mi-a atras atenţia un titlu (are şi titlul importanţa [...]

Declaraţiile sforăitoare de care nu vom fi scutiţi astăzi, 1 Decembrie, se încadrează într-o lungă tradiţie a acestor meleaguri, cuvinte precum „patrie”, „neam”, „ţară” sau „popor” fiind întoarse pe o parte şi pe alta cu lopata demagogică, ori de câte ori interesul a cerut-o. Politicieni, jurnalişti, scriitori, oameni obişnuiţi sau aspiranţi la ciocanul cu fasole oferit cu atâta dărnicie pe la colţ de stradă, cu toţii îşi vor manifesta (zgomotos, altfel n-are farmec) dragostea neţărmuită pentru o entitate dealtfel abstractă şi, pe care dacă li s-ar cere s-o definească, ar rosti la alibi două-trei nume, cunoscute însă mai degrabă din reclamele TV decât din cărţile de istorie. Şi asta pentru că place. Pentru că prinde. Pentru că de la sânul patriei s-au înfruptat tot cei [...]

Anul trecut, parte a temei de seminar, am făcut o prezentare a publicităţii româneşti din perioada comunistă şi nu mică mi-a fost mirarea să observ că deşi publicitatea apare invariabil asociată cu societatea liberă sau democratică, acolo unde se aplică legea cererii şi a ofertei, a existat o publicitate specifică sistemului socialist.

Condusă după reguli eficiente ori alteori hilare, de persoane mai mult sau mai puţin specializate, publicitatea românească din anii 50, 60, 70 şi până la jumătatea anilor 80 a produs rezultate spectaculoase în condiţiile date şi nu întâmplător, unele mărci din acea perioada au reuşit să reziste şi chiar să prospere după 1990 (vinurile Murfatlar, ciocolata Rom, Kandia sau Măgura, electrocasnicele Artic), în timp ce altele încep sa reapară după o perioadă de pauză [...]

Atunci când lipseşti aproape o jumătate de an din peisajul online, la ritmul în care se desfăşoară lucrurile, „la timpul care nu mai are răbdare”, te gândeşti nu atât dacă are rost să revii, ci mai ales dacă ai pentru cine să revii. Sigur, nimeni nu te poate împiedica să scrii pe blog (nici măcar lipsa celor mai elementare cunoştinţe de gramatică după cum lesne se poate observa aruncând o privire pe diferite liste), dar în lipsa unui feedbak real, a sentimentului că ceea ce faci contează fie şi într-o foarte mică măsură, e doar o problemă de timp până când vei renunţa. Renunţarea nu e un abandon. Renunţarea nu este imorală. Ea reprezintă un act de voinţă, o încetare voluntară a raporturilor dintre comunicator [...]

Astăzi, subiectul păsărilor furioase sau a găinilor isterice revine în prim-plan întrucât am să vorbesc despre versiunea pentru browser a celebrului joc Angry Birds, disponibilă gratuit pe Chrome Web Store.

Lansat în decembrie 2009, Angry Birds a produs adepţi, jocul devenind în scurtă vreme unul dintre cele mai apreciate titluri de gen şi cea mai populară aplicaţie pe App Store. Dealtfel, spuneam într-un articol trecut că, exceptând o scurtă perioadă de vreo două săptămâni în care a fost depăşit de Cut the Rope, Angry Birds domină categoric magazinul online Apple de aplicaţii, graţie preţului său extrem de atractiv (doar 0,99 de dolari) şi a localizărilor în engleză, franceză, germană, italiană, spaniolă, dar şi japoneză sau chineză.

Însă nu doar posesorii de terminale mobile Apple s-au bucurat de [...]

La începutul anilor 90, decenii după ce Kirk Douglas şi Tony Curtis reuşeau să întipărească în mintea audienţei imaginea vikingilor ca luptători neînfricaţi, aproape barbari, o companie relativ necunoscută pe piaţa jocurilor, Silicon & Synapse, propunea o altă reprezentare a faimoşilor războinici pe care-i umaniza într-o măsură mai mare decât reuşise pelicula din 1958. Departe de mine gândul de a stârni o polemică, însă filmul lui Richard Fleicher, bidimensional precum un desen cu Lolek şi Bolek, nu este altceva decât o colecţie de şabloane, a cărui lipsă de profunzime devine evidentă chiar şi atunci când îl comparăm cu un joc.

Silicon & Synapse au riscat în 1993 şi au câştigat, The Lost Vikings devenind rapid unul dintre cele mai apreciate jocuri de tip puzzle – [...]

Cel mai greu pentru un joc este să se identifice cu genul căruia îi aparţine, iar de-a lungul timpului puţine sunt titlurile care-şi pot trece în cont o asemena performanţă.

Fifa poate fi considerat definitoriu pentru categoria sport şi simulator, Need for Speed pentru cursele de maşini, Might and Magic pentru jocul de roluri (RPG) iar Heroes of Might and Magic pentru strategie pe ture (TBS), Dune II, Warcraft sau Starcraft pentru jocurile de strategie în timp real (RTS) şamd. însă privind spre jocurilor de tip puzzle e dificil să menţionăm vreun titlu din istoria recentă. Sigur, Battle Chess sau Chessmaster s-ar încadra în această categorie, la fel de bine şi Solitaire, Mah Jongg, Go… iar de aici şi până la cearceaful lui Napoleon n-ar mai [...]

Asemeni celebrului personaj din reclame „mai m-am gândit” (da, ştiu, formularea este una incorectă după tiparele limbii române) şi n-am vorbit aproape (sau „mai”) deloc despre un program util pasionaţilor de jocuri clasice. Norton Commander. Numele vă este cunoscut cu siguranţă, fiind amintit inclusiv în paginile acestui blog cu prilejul articolelor despre Free Commander sau Double Commander, două gestionare de fişier moderne, însă (ca să citez dintr-o altă reclamă de la începutul anilor 90), nimic nu se compară cu originalul.

Norton Commander (pe scurt NC) a reprezentat prototipul gestionarelor de tip OFM (Orthodox File Managers), concept atât de familiar datorită celor două ferestre (stânga şi dreapta) şi a liniei de comandă, însă ceea ce acum ni se pare ceva obişnuit a reprezentat o noutate absolută în [...]