PAC-MAN. Mai mult decât un joc

Cred că nu mai există persoane care să folosească motorul de căutare Google şi care să nu fi aflat deja de surpriza numită PAC-MAN.

Au trecut mai bine de 48 de când recorduri peste recorduri au fost doborâte, productivitatea muncii a scăzut mai ceva ca după apariţia jocului numit Solitaire, iar numeroase bloguri s-au grăbit să semnaleze şi să salute acest eveniment.

Unii au înţeles (şi au apreciat la adevărata sa valoare gestul făcut de Google), alţii au profitat de subiect pentru a câştiga încă o pagină indexată în ierarhia aceluiaşi celebru motor de căutare, şi n-au lipsit nici situaţiile hazlii, în care persoane disperate au contactat departamentul tehnic, motivând că le-a fost virusat calculatorul. Mai mult, unele firme chiar au blocat accesul angajaţilor la motorul de căutare.

Eu… am preferat să aştept, profitând de ocazie pentru a juca PAC-MAN (amintindu-mi astfel de vremurile „bune”) şi încercând să stabilesc coordonatele unui articol care să nu fie plictisitor sau desuet.

PAC-MAN, scris exact aşa (şi nu Pacman sau Pack-Man) este prima franciză care s-a impus în lumea jocurilor electronice, depăşind în popularitate titluri celebre la acea dată, precum Tetris sau Street Fighter. Dar pentru a înţelege succesului lui PAC-MAN trebuie să ne întoarcem în timp, la începutul anilor ’80, într-o lume încă sub ameninţarea unui război atomic, unde distracţiile erau la mare căutare. Se trăia în continuare clipa, se fuma… (se fuma), iar întâmplări precum „Miracolul de pe gheaţă” (când pe 22 februarie 1980, la Olimpiada de Iarnă de la Lake Placid, echipa de amatori a Statelor Unite a învins celebra echipă de hochei a URSS-ului) lăsau impresia că orice este posibil. Oamenii se obişnuiseră cu sălile de jocuri (sau mai degrabă cu automatele plasate în baruri şi cafenele) unde Pong lăsase locul mai incitantelor Space Invaders sau Asteroids.

PAC-MAN Google Doodle

Ca orice idee genială, PAC-MAN s-a născut dintr-o pură întâmplare, după ce creatorul de jocuri de la Namco, un tânăr pe nume Tohru Iwatani a ieşit în oraş, la o pizza cu prietenii. Odată servită, Tohru a luat prima felie de pizza, apoi a început să privească în gol, spre forma rămasă pe masă. Asta se întâmpla în 1979 (luna aprilie). Un an mai târziu (graţie efortului celor 8 oameni care au lucrat / patru pe partea de software şi patru la echipamentele hardware), pe 22 mai 1980, Pakkuman era gata de livrare.

Pakkuman, Puck Man, PAC-MAN

Titlul original al jocului este un derivat al cuvântului japonez „paku-paku”, o onomatopee, imitaţie a zgomotului produs de închiderea, respectiv deschiderea succesivă a gurii. Pakkuman a devenit Puck Man, denumire sub care s-au vândut primele jocuri în Japonia.

N-a trecut mult şi cei de la Namco, realizând potenţialul imens pe care-l reprezintă Pakkuman, s-au orientat spre cea mai mare piaţă de desfacere la care aveau acces: Statele Unite. Neavând însă un canal de distribuţie propriu, au apelat la Midway, un nume ce căpătase o sonoritate deosebită, după succesul înregistrat cu Space Invaders.

Odată perfectaţi termenii colaborării, s-a luat decizia schimbării numelui din Puck Man în PAC-MAN, asta de teamă ca nu cumva un utilizator pus pe şotii şi „înarmat” cu un marker să le provoace serioase probleme de etică şi morală, prin schimbarea unei simple litere. Nu uitaţi că aceste jocuri ajungeau prin baruri…

În Europa au fost distribuite numeroase aparate Puck Man, însă în Statele Unite, denumirea oficială a fost de PAC-MAN. Lansarea a fost făcută în octombrie 1980, iar vânzările au întrecut orice aşteptări (peste 100.000 de unităţi vândute doar în primul an şi aproximativ 350.000 în total). Atenţie ! Discutăm de maşini de jocuri, automate, NU console.

PAC-MAN a împânzit rapid continentul nord-american şi n-au întârziat să apară obiectele promoţionale, un serial animat (produs de ABC şi numit The Pac-Man Show), o melodie (Pac-Man Fever), o masă de pinball (de fapt vreo 10.000), şi multe, foarte multe clone de PAC-MAN (portate rapid pe toate sistemele existente). Dealtfel, după ce au lansat Ms. Pac-Man, Bally Midway a venit cu încă o serie de continuări neautorizate ( Pac-Man Plus, Pac-Man Jr., Baby Pac-Man sau Profesorul Pac-Man), ceea ce a dus în final la ruperea relaţiilor cu Namco.

Puck Man sau PAC-MAN, dar despre ce e vorba în joc ?

În câteva cuvinte, aş spune despre PAC-MAN că este un joc de tip arcade (sau „de îndemânare”), în care jucătorul îl controlează pe PAC-MAN printr-un labirint, în încercarea de a mânca toate punctele disponibile, ajungând astfel la nivelul următor.

Doar că PAC-MAN nu este singur, iar cele patru fantome (Ghost Monster), pe nume: Oikake / Blinky (cea roşie), Machibuse / Pinky (roz), Kimagure / Inky (turcoaz), respectiv Otoboke / Clyde (portocaliu), fac tot posibilul să-i iasă în cale. În cele patru colţuri ale labirintului, se află patru puncte speciale numite „power pellets”, care odată mâncate, îi asigură lui PAC-MAN (temporar, ce-i drept) supremaţia asupra fantomelor.

Fiecare punct mâncat adaugă 10 puncte la scor, fiecare punct special – câte 50 de puncte, fiecare fantomă mâncată (200, 400, 800 sau 1600 de puncte / depinde de cât de rapizi sunteţi), iar fiecare fruct (deşi unele sunt legume), câte 100 de puncte. Odată depăşit pragul de 10.000 de puncte, jucătorul primeşte o viaţă bonus.

Cu toate că nu fost gândit ca un joc în care nivelurile să conteze, o eroare a programare a făcut ca PAC-MAN să se blocheze la nivelul 256 (numit şi „Final Level”, sau „the Blind-Side”), un pic prea târziu pentru mine (care n-am depăşit nivelul 50), şi mult prea devreme pentru un tip precum Billy Mitchell, cel care a reuşit un joc perfect: 3.333.360 de puncte, în mai puţin de şase ore.

PAC-MAN în anii ’80, ’90 şi în prezent

Primul joc pe consolă a fost lansat în 1981, pe un sistem Atari 2600 / Intellivision (evident de către Atari), însă a fost un eşec total, producătorul reuşind să strice absolut fiecare aspect al acestui arcade excelent.

Un an mai târziu, o altă versiune pentru consolă a fost lansată (chiar de Namco), sub denumirea de Pac-Man Plus. Încă un eşec. În acelaşi an, Midway a încercat să câştige publicul feminin cu Ms. Pac-Man, iar fantoma Clyde a devenit Sue, pe motiv că inamicii trebuie să fie de acelaşi „gen”.

Tot în 1982 apare prima portare decentă, cea pentru Atari 5200, singura care se apropia la nivel de gameplay cu automatul de jocuri.

Super Pac-Man şi Baby Pac-Man Pinball, acesta din urmă un hibrid între Pac-Man şi Pindball Pac-Man, au ţinut jucătorii ocupaţi încă o perioadă de timp.

1983 a fost numit în glumă, anul invaziei prietenilor lui Pac-Man. A început cu „Pac and Pal” (Namco), a urmat „Professor Pac-Man” (Bally Midway), „Junior Pac-Man” (Bally Midway), şi versiunea pentru Atari 5200 a „Ms. Pac-Man”. Cele mai multe dintre aceste jocuri au fost un dezastru, producătorii mergând pe ideea, că atâta vreme cât Pac-Man se va regăsi pe copertă… se va vinde. P.S. V-am spus de Midway, că în 2009 a cerut falimentul ? A fost rezultatul unei astfel de gândiri „sănătoase”. Anii următori n-au marcat vreun progres, iar până la începutul lui 1990, nici un alt titlu nu s-a ridicat la nivelul francizei.

În ’90, avem parte de prima portate pentru NES (Nintendo Entertainment System şi Tangen), iar trei ani mai târziu, Sega (Sega Game Gear / Namco) îi urează bun venit lui Pac-Man, în ceea ce se poate numi perioada sa de „renaştere”.

La mijlocul anilor ’90, mai precis în 1995 avem parte de un experiment numit Pac-Man VR (Virtuality Solo, Duo şi Quattro Series 2000 SU Systems / Virtuality), jucătorul fiind aruncat într-un mediu complet 3D, oferindu-i-se posibilitatea să parcurgă labirintul exact ca şi Pac-Man. Cine l-a jucat, nu poate nega acel sentiment aproape claustrofobic pe care îl transmite Pac-Man VR, nefiind deloc plăcută o întâlnire faţă-în-faţă cu Blinky, Clyde, sau oricare altul dintre cele patru monstruleţi fantomă.

Tot în 1999, chiar când se părea că labirintul bidimensional îşi trăieşte sfârşitul, Namco a lansat Pac-Man, respectiv Ms. Pac-Man, pe platformele Nintendo Game Boy Color, PlayStation, Nintendo 64.

Ediţia aniversară Pac-Man World: 20th Anniversary (lansată de această dată pe PlayStation), a fost prima care a deschis calea către celebrări.

Apoi, timp de 10 ani, încă două reeditări Pac-Man World an ţinut în viaţă franciza PAC-MAN, dar fără a-i recâştiga gloria de altă dată. Totul până în urmă cu două zile, când pe „fir” a intrat Google şi Pac-Man a explodat. Nici momentul aniversar din 2005, nici Campionatul Mondial de PAC-MAN din 2006 sau lansarea versiunii pentru XBOX, un an mai târziu, n-au reuşit să suscite un asemenea interes. Muzica lui Toshio Kai a răsunat în urechile utilizatorilor, dintre care poate mulţi nici nu erau născuţi la debutul lui PAC-MAN, iar majoritatea s-au transformat rapid în jucători împătimiţi.

Google îl omagiază pe PAC-MAN

Secretul longevităţii şi popularităţii lui PAC-MAN

Pac-Man este celebru, depăşind în popularitate Tetris-ul, iar personajul inspirat dintr-o pizza din care lipsea o felie, este protagonistul a nu mai puţin de 30 de jocuri originale, plus nenumărate clone. Conform indexului Davie-Brown, Pac-Man este marca cea mai cunoscută (eng. brand awareness) dintre toate jocurile video, aproximativ 94% dintre respondenţi identificându-i fără probleme pe cei doi membri ai familiei, Mr. & Ms. Pac-Man.

Franciza Pac-Man estre una dintre cele mai longevive, fiind printre puţinele care a rezistat din perioada „romantică” a jocurilor video. Nu întâmplător, la muzeul Smithsonian din Washington D.C., Pac-Man se regăseşte cu cinste, alături de Pong şi Dragon’s Lair.

Pac-Man deţine recordul de cel mai succes automat de jocuri (operat cu monede), iar în 2004, a devenit cel mai „mare” joc din toate timpurile, după ce un grup de studenţi de la Universitatea din New York au recreat un universul Pac-Man, costumându-se asemeni personajelor din joc şi fugărindu-se în jurul blocurilor din Manhattan, fiind „controlaţi” prin telefon.

Jucaţi PAC-MAN ?

Nu pot să închei, fără a oferi un link (fiţi fără grijă, nu există nici fel de afiliere între acest blog şi Namco) de unde puteţi cumpăra versiunea originală a celebrului joc şi să vă invit să vizitaţi pacman.com, pentru a afla povestea lui PAC-MAN. 30 de ani de realizări (şi eşecuri), o lume schimbată, dar o singură constantă… paku… paku… paku…

Vă mulţumesc pentru atenţie şi nu uitaţi de secţiunea dedicată JOCURILOR, aici pe blogul Stefa Media.

Materiale bibliografice:

• http://www.namcogames.com/pc_games/pac_man
• http://pacman.com/en/
• http://www.neave.com/games/pacman/
• http://voices.washingtonpost.com/fasterforward/2010/05/google_plays_pac-man.html
• http://www.gamespot.com/features/vgs/universal/hist_pacman/
• http://news.cnet.com/8301-13772_3-20005622-52.html
• http://en.wikipedia.org/wiki/Pac-Man
• http://www.imdb.com/title/tt0260264/trivia

Despre autor şi articol

Bogdan-Andrei a scris 281 articole pe blogul Stefa Media.

Student la Comunicare şi Relaţii Publice, cunoscător al jocurilor din perioada anilor '80 sau '90, interesat de IT şi WordPress, scriu despre ce-mi place şi, de cele mai multe ori, îmi place ceea ce scriu. Şi nu doar mie. De aceea continui.

• Site web
• Twitter
• Facebook

Categorii: PREZENTĂRI Etichete: automat de jocuri, franciză, JOCURI, Midway, Namco, Neave Games, PAC-MAN, Puck Man, Tohru Iwatani