Macintosh și Macintosh 128K. MVP în Super Bowl XVIII
Au mai rămas doar câteva ore până la meciul de Super Bowl cu numărul 43, când în Tampa Bay Florida se vor înfrunta Pittsburgh Steelers (care au şansa să câştige pentru a şasea oară trofeul Vince Lombardi) şi Arizona Cardinals, aflaţi pentru prima dată în faţa unei asemenea performanţe.
Mai întâi un pic de istorie. Disputat pentru prima dată pe 15 ianuarie 1967, meciul de Super Bowl era un eveniment în care campioana din NFL şi cea din AFL (American Football League) jucau un meci care determina campioana absolută. Apoi NFL şi AFL au fuzionat, iar de atunci Super Bowl se dispută între câştigătoarele celor două conferinţe: AFC (American Football Conference) şi NFC (National Football Conference).
Dacă vă întrebaţi care este legătura între un Macintosh şi meciul de Super Bowl trebuie să aveţi un pic de răbdare şi să mă urmăriţi cu atenţie.
Super Bowl este cel mai urmărit eveniment sportiv de pe planetă, fiind mai popular decât Jocurile Olimpice sau decât Campionat Mondial de Fotbal.
100 de milioane de telespectatori şi 3 milioane de dolari pentru 30 de secunde de publicitate. Şi de aici pleacă povestea noastră.
Super Bowl XVIII
În 1984, şi ca o coincidenţă tot în Tampa Bay Florida, s-a disputat meciul de Super Bowl cu numărul XVIII între Los Angeles Raiders şi Washington Redskins. Pentru statistică, au câştigat Raiders cu 38-9, nu asta contează. Ar fi fost un meci fără istoric, dacă nu s-ar fi întâmplat ceva special într-una din pauzele publicitare din sfertul al treilea. Şi vă rog să nu vă gândiţi la un „accident” Janet Jackson.
Mă refer la un clip de 30 de secunde, intitulat simplu 1984 şi regizat de Ridley Scott.
Vă las mai întâi să urmăriţi filmul (în varianta needitată), apoi revin. P.S. Vă rog să fiţi atenţi la logo-ul Apple Macintosh, realizat în stil Picasso şi care este imprimat pe tricoul alergătoarei.
Secvenţe video din 1984
1984
Poate unul dintre cele mai bune clipuri publicitare realizate vreodată, 1984 este o aluzie la romanul cu acelaşi nume al lui George Orwell. Mulţi probabil aţi citit cartea sau măcar aţi văzut filmul în care este descris un viitor mizer caracterizat prin sărăcie, umilinţă, opresiune, violenţă, boli şi poluare, condus de un „Big-brother” atotştiutor care apare sub forma unor imagini TV. Este antiteza unei societăţi utopice, o lume în care ceva „nu a mers cum trebuie”.
Scrisă de Steve Hayden şi Lee Clow, reclama a fost creată de agenţia de publicitate Chiat/Day şi regizată, după cum am amintit de Ridley Scott (care tocmai terminase filmările la Blade Runner). Asta ca să lămurim şi tema „alergătoarei”. Costurile au fost impresionante: aproape 1.000.000 de dolari.
Ca un fapt inedit, imediat ce au văzut clipul, Steve Jobs şi John Sculley au fost aşa de entuziasmaţi încât au rezervat un spaţiu publicitar de 60 de secunde în următorul Super Bowl. În decembrie 1983, cei doi au prezentat reclama Consiliului Director de la Apple… care nu au fost deloc încântaţi. Cu toate că în 1984, 30 de secunde de publicitate costau „doar” 368.000 USD, nu 3 milioane ca acum, se poate spune că membrii CA au prezentat „reacţii adverse”.
În ciuda criticilor, Steve Jobs şi-a menţinut ideea iar Steve Wozniak s-a oferit să plătească el din propriul buzunar suma necesară. S-a ajuns la un compromis, agenţia Chiat/Day vânzând jumătate din spaţiul publicitar şi reducând reclama la 30 de secunde.
Astfel, pe 22 ianuarie, în faţa unei audienţe de 72.920 de spectatori şi aproximativ 77,6 milioane de telespectatori, asta conform reţelei CBS care a transmis meciul, şi-a făcut apariţia Apple Macintosh şi 1984, n-a mai fost ca „1984”.
Două zile mai târziu, Steve Jobs a păşit pe scena Colegiului De Anza unde în faţa unei audienţe de aproximativ 3000 de persoane, a scos dintr-o geantă o cutie bej. Luminile s-au stins, şi în notele melodiei „Care de Foc” a lui Vangelis, publicul a văzut pentru prima dată noul Macintosh. Aş putea spune că Steve Jobs a prezentat Macintosh, dar acest lucru este adevărat. Macintosh s-a prezentat singur: „Hello I’m Macintosh. It sure is great to get out of that bag.”(ro. „Bună sunt Macintosh. Şi mă bucur că că am ieşit din acea geantă.”).
Vă las să vedeţi filmul şi voi continua…
A fost un moment impresionant, cu „standing ovation” ca la premiile Oscar. Ştiu că poate părea greu de crezut, dar încercaţi să vă gândiţi măcar la un singur lucru pe care îl propunea Apple Macintosh prin sistemul sau de operare inovator (nr. Mac OS 1) şi anume interfaţa grafică cu utilizatorul (eng. GUI). În 1984 şi încă mulţi ani după aceea, operarea calculatoarelor s-a făcut prin linie comandă. Mai ştiţi primul sistem de operare Microsoft, care includea interfaţa grafică ? Windows 95 vă spune ceva ? A fost lansat pe 24 august 1995, la 11 ani distanţă faţă de Mac OS 1.
Macintosh şi Macintosh 128K
Da. Acesta este eroul poveştii. Un calculator cu mult înaintea timpului sau. Am amintit deja sistemul de operare care beneficia de interfaţa grafică, dar asta nu e tot. Avea tastatură, maus şi unitate de dischetă de 3.5″ care suporta 400KB, adică mai mult decât unităţile standard de 5.25″. Monitor de 9 inch cu o rezoluţie de 512×342 pixeli.
În fapt, acesta a fost calculatorul care a stabilit standardul în desktop publishing (nr. DTP) la 72 pixeli per inch (PPI). Avea 128K de RAM şi 64K de ROM. „Creierul” era un procesor Motorola 68000 capabil să ruleze la frecvenţe de până la 8Mhz.
Preţul unui Macintosh era de 2.495 de dolari, asta însemnând aproximativ 5.000 de dolari în zilele noastre şi în primele zile s-a vândut destul de bine. Până pe 3 mai 1984, cifra vânzărilor atinsese 72.000 de unităţi, după care a urmat o perioadă de declin. În septembrie 1984 fost lansat Macintosh 512K, poreclit Fat Mac, iar modelul iniţial Macintosha fost rebotezat Macintosh 128K.
D.p.d.v. tehnic, între sistemele cu 128K fabricate înainte şi după 10 septembrie existau câteva diferenţe, poate cea mai importantă fiind uşurinţa cu care se putea realiza la nevoie un upgrade la 512K. Nu uitaţi ca preţul unui Macintosh 512K crescuse la 2.795 de dolari.
Poate nu ştiaţi, dar spre deosebire de sistemele rivale, Macintosh era foarte silenţios în operare, deoarece nu includea un ventilator. A fost mai mult de decizie de marketing, decât una tehnică şi a aparţinut, evident, lui Steve Jobs.
Mai târziu s-au născut unele controverse, iar Macintosh 128K a căpătat porecla de „toaster bej”. Nu spun că decizia a fost cea mai corectă, dar Steve Jobs s-a dovedit a fi inspirat, mizând încă din acele vremuri ŞI PE confortul asigurat utilizatorului.
La final…
Cam atât pentru moment, deoarece acesta nu este un articol tehnic ci o poveste despre MVP-ul din meciul de Super Bowl cu numărul XVIII, un calculator bej, vorbăreţ şi care a făcut istorie.
La mulţi ani Macintosh şi toate gândurile bune lui Steve Jobs !
Materiale bibliografie:
- http://www.applematters.com/collections/macintosh-128k/
- http://en.wikipedia.org/wiki/Macintosh_512K
- http://en.wikipedia.org/wiki/Macintosh_128K
- http://en.wikipedia.org/wiki/1984_(television_commercial)
- http://www.super-bowl-history.us/superbowl-history18.html
- http://www.computerhovel.com/mac_evolution.html
- http://www.super-bowl-history.us/super-bowl-2009.html
Ultimele comentarii