Inch după inch
A trecut ceva vreme de când am scris ultima dată pe acest blog şi asta nu fiindcă n-aş fi avut subiecte sau drafturi de terminat, însă am preferat să încep anul 2010 într-o uşoară expectativă. Se poate interpreta ca o problemă de confort personal, de stabilire a priorităţilor, de aşezare a unor lucruri pe făgaşul lor firesc.
Iar aşteptarea poate s-ar mai fi prelungit încă două-trei zile, dacă aseară Arizona Cardinals şi Green Bay Packers n-ar fi oferit, nu doar doar cea mai spectaculoasă înfruntare din această rundă „wildcard” a NFL, dar tot odată meciul cu cele mai multe puncte din faza eliminatorie.
Pentru statistică vă spun doar că au câştigat „Cardinalii”, în prelungiri, după o recuperare (eng. fumble) după până în touchdown de Karlos Dansby. Pasatorii celor de două echipe, Kurt Warner şi Aaron Rodgers, au declanşat pe rând nebunia în deşert, într-un meci în care niciuna dintre echipe nu ar meritat să piardă. Apropo de „pierdut”, mai sunteţi cu mine ? Imediat ajungem la subiect.
Any Given Sunday. În regia lui Oliver Stone, Any Given Sunday este filmului lui Pacino, că doar cu el în distribuţie, e greu să mai conteze şi ceilalţi (indiferent de numărul celebrităţilor îngrămădit pe milimetru de peliculă), o realizare de excepţie, iar momentul asupra căruia mă opresc este discursul antrenorului Tony D’Amato, personajul interpretat de Al Pacino.
Când îmbătrâneşti, începi să pierzi lucruri. E o parte a vieţii. Dar îţi dai seama abia când începi să le pierzi. Descoperi că jocul vieţii e conceput din inchi / fracţiuni. La fel ca în fotbal. Iar ca la orice joc, în viaţă sau în fotbal, marja de eroare este extrem de mică. Jumătate de pas făcut mai devreme sau prea târziu şi nu mai reuşeşti. Jumătate de secundă mai repede sau mai încet şi n-o mai prinzi. Aceşti inchi ce trebuie câştigaţi sunt pretudindeni în jurul nostru. [...] Ştiu că dacă mai vreau să trăiesc acestă viaţă, este fiindcă sunt dispus să mă lupt pentru fiecare inch. Asta înseamnă să trăieşti !
Discursul este ceva mai lung, însă am considerat fragmentul de mai sus ca fiind suficient pentru arăta, în câteva câteva cuvinte simple, ce ne aşteaptă în 2010. Va fi un de luptă. Inch după inch, yard după yard şi indiferent de domeniul de activitate, sau ca în orice joc (aşa cum spunea Tony D’Amato) marja de eroare s-a redus considerabil. Nu va mai fi loc pentru greşeli, pentru improvizaţii, pentru tradiţionalul „las’ că merge şi aşa”.
Tony D’Amato. Any Given Sunday
Pun punct acestui intermezzo. Aceia dintre voi care apreciază fotbalul american sau măcar sunt curioşi asupra fenomenului, pot urmări meciul dintre Cardinals şi Packers (în reluare), pe Sport 1, începând cu orele 18.15 şi ne vedem mai târziu cu un nou articol. Gata. Ne apucăm de treabă.
P.S. Nu este pentru prima dată când, printre picături, pe blogul Stefa Media apar referiri la NFL / fotbal american, lucru mai puţin întâlnit pe un blog „de IT”. Mai mult, ştiu că se poate interpreta ca o „trădare” a nişei, de parcă cel care scrie articolele ar face obiectul unui contract de exclusivitate. Departe de mine gândul de transforma acest blog într-unul generalist, dar dacă subiectul este în măsură să vă surprindă şi are legătură cu materialele anterioare, îmi asum riscul. Inch după inch, articol după articol.
Materiale bibliografice:
- http://www.lynxfeather.net/nest/movies/q-anygivensunday.shtml
Salut,Andrei. frumoase cuvinte spuse de unul din marii actori ai ecranului,nu pierd dealtfel nici un film ce il are în distribuție pe marele Al Pacino. Cred ca se pot trage niște concluzii din acele vorbe. Rămâne la atitudinea fiecăruia sa înțeleagă ce vroia personajul sa spună prin acele cuvinte. Mie mi-a plăcut enorm de mult filmul,ceva ce zic eu nu ar trebui nimeni sa rateze,unde un actor ca el face de unul singur mai tot filmul….în opinia mea. Mulțumesc de articol,a fost pe placul meu,o spun la modul cel mai serios. STIMA.
Salut Sergiu
O adevărată surpriză pentru care îţi mulţumesc. Ca o paranteză, dacă s-a ajuns la Pacino, în 2008 am avut în plan un blog care să trateze fenomenul cinematografic, însă într-un mod uşor diferit faţă de ce se întâlneşte de obicei de web. Citatele erau o parte importantă, iar aseară în timpul meciului, n-am putut să nu asociez ceea ce vedeam pe ecran cu discursul din film. Nu ştiu ce le-a spus Mike McCarthy după primul sfert (când scorul era 17-0 pentru Arizona), sau înainte de cel de-al patrulea sfert pe care l-au început cu un deficit de 14 puncte, însă ce urmat a fost peste scenariul din 1999.
Uneori viaţa „bate” filmul…. http://sports.espn.go.com/nfl/recap?gameId=300110022
Si eu am preferat sa stau cat mai departe de laptop de sarbatorile astea.
Chiar daca e un blog de nisa, nu strica sa mai strecori din cand in cand si cate un post personal. Pana la urma, suntem oameni si noi