Hristos a înviat !
Îmi respect prea mult cititorii pentru ca să le servesc, tocmai astăzi, platitudini şi urări de complezenţă. Învierea Mântuitorului este un moment mult prea important.
Ce-am să fac însă, este să vă readuc în memorie celebrul pariu al lui Blaise Pascal, asupra existenţei lui Dumnezeu şi a lumii de apoi. Matematician, fizician şi filozof francez, Pascal a fost nici mai mult nici mai puţin decât un geniu. Cei mai mulţi dintre voi, probabil că i-aţi văzut portretul prin laboratoarele de fizică, dar foarte puţini sunt cei care ştiu, că la scurtă vreme după ce împlinise 31 de ani, Pascal are o revelaţie şi abandonează ştiinţele exacte în favoarea filozofiei şi teologiei.
Pariul lui Pascal
Cea mai cunoscută lucrare a filozofului francez se intitulează „Les pensées” şi a fost scrisă în 1651, an marcat de trecerea în nefiinţă a lui Etienne Pascal, tatăl lui Blaise Pascal. „Les pensées” este o colecţie de gânduri, de reflecţii asupra suferinţei umane şi a încrederii în Dumnezeu, o lucrare apologetică creştină adresată noii lumi desacralizate. Această lucrare cuprinde şi pariul în cauză, în fapt o demonstraţie logică (bazată pe o teorie a probabilităţilor), a motivelor pentru care Dumnezeu trebuie să existe, fiind SINGURUL capabil să îndrepte dezordinea din Univers
În câteva cuvinte, pariul lui Pascal ar suna cam aşa: „dacă Dumnezeu există şi sunt catolic, câştig viaţa veşnică, supunându-mă bisericii; dacă nu, nu am nimic de pierdut”.
Putem alege oricare dintre aceste variante, ca şi cum am face la rândul nostru un pariu, unul ce-i drept, pe o miză extrem de importantă: propria existenţă, de acum şi de după moarte. Iar dacă prima variantă este adevărată şi Dumnezeu există (nu zâmbiţi că doar în tranşee nu se găsesc atei), există totodată şi răsplata sau pedeapsa de după moarte, iar cei care cei care au mizat pe ea, au numai de câştigat. În schimb, ceilalţi îşi vor primi pedeapsa pentru lipsa de credinţă.
Sau altfel, dacă a doua variantă este cea adevărata, iar Dumnezeu şi viaţa de apoi sunt doar nişte himere, cei care au pariat pe existenţa lor nu au câştigat, dar nici nu au pierdut nimic, ba mai mult, ducând o viaţă cumpătată şi cu „frică” de Dumnezeu, i-au protejat pe cei din jur şi nu s-au dedat la fărădelegi.
Nu trebuie să ne amăgim. Cele două variante ale pariului propus de Pascal, nu sunt nici pe departe echivalente, în sensul în care doar credinţa în adevărul existenţei lui Dumnezeu duce la o răsplată „sigură” după moarte. Dar pariul nu se adresează doar creştinilor (am spus doar că este făcut într-o vreme în care doar demonstraţiile „matematice” contau) şi devine lesne de înţeles de ce, raţional vorbind, era mai profitabil să crezi în Dumnezeu şi în viaţa de apoi pentru că astfel eternitatea ţi se arăta într-o variantă fericită, pe când prin alegerea celeilalte opţiuni, doar că nu se „câştiga”, ba din contră, riscul era damnarea veşnică.
Indiferent dacă vă număraţi sau nu printre cei care cred, viaţa ar trebui trăită încercând să facem lumea un loc mai bun, fără să aşteptăm la sfârşitul existenţei fizice vreo răsplată. Iar dacă nu există Dumnezeu, nu vom avea nimic de pierdut, fiind pomeniţi cu dragoste şi respect de cei pe care i-am lăsat în urmă. Dacă există un Dumnezeu drept, vom fi judecaţi în baza faptelor şi a acţiunilor întreprinse în decursul vieţii, nu a intenţiilor declarate.
De aici rezultă forţa pariului lui Pascal, fiindcă ne obligă să ne punem o întrebarea relativ simplă (credem sau nu ?), dar având consecinţe ce transcend ciclul unei vieţi.
Hristos a înviat ! Un Paşte fericit tuturor.
Sursă foto (1):
- http://dimensiuneaumana.blogspot.com/2009/09/aproximarea-luminii.html
Materiale bibliografice:
- http://ro.wikipedia.org/wiki/Blaise_Pascal
- http://teologie.info/ro/cuvinte-pentru-suflet/blaise-pascal-si-pariul-cu-dumnezeu.html
Salut Andrei. Frumos articol,în ton cu atmosfera de sărbătoare. Intr-adevăr,din laboratoarele de fizica îmi aduc aminte destul de bine de Pascal. Dealtfel,am citit și ceva tratate filozofice ale ilustrului,asa ca articolul mi-a atras atenția de la început. Bravo,Andrei,un articol bun și detailat! STIMA.
Foarte interesant articolul. Multumim pentru urari. Sarbatori fericite si tie!
Vă mulţumesc pentru comentarii şi mă bucur dacă am reuşit să vă captez interesul, mai ales că în Duminica Paştelui altele sunt priorităţile.
@BloggerIn Chiar ieri îţi citeam un articol „8 greseli pe care trebuie sa le eviti pe blogul tau” şi mi-am dat seama că, novice fiind, am reuşit totuşi să evit destul de bine „capcanele” din online.
@sergiu Îţi mulţumesc pentru aprecieri, totul e să le şi merit. E reconfortant (şi motivant) să ştiu că aceste rânduri sunt citite.
Avand in vedere atrocitatile comise de crestinism in general si de catolicism in special, permite-mi, te rog, sa fiu sceptic in legatura cu “revelatia” lui Blaise Pascal. Din punctul meu de vedere o credinta bazata pe principiul mentionat mai sus nu este credinta, si logic, sau biblic vorbind nu ar aduce nimanui “pacea vesnica” sau “salvarea sufletului” etc…
M-am gandit ceva inainte sa comentez asupra subiectului, nu este unul pe care il dezbat pe internet, ci mai degraba intre cunoscuti.
Nu sunt ateu, dar nici atat de naiv incat sa cred in pedepse si foc vesnic. Manipularea este o arma mai letala decat o bomba.
Totusi, sunt deacord cu faptul ca trebuie sa ducem o viata ghidata de principii morale drepte si de ajutorare a aproapelui. Dar pentru asta nu trebuie sa avem o credinta in ceva exterior, ci trebuie sa gasim in noi puterea de a face bine.
Salut Ionuţ
Atrocităţi s-au comis şi se vor mai comite în continuare în numele religiilor, dar de către „oameni”. Creştinii au fost şi ei persecutaţi nu doar pe timpul lui Nero sau Diocleţian, ci şi în zilele noaste (în Birmania sau Sri Lanka), iar din păcate, justificări în numele unei cărţi având coperta neagră, verde sau portocalie se pot găsi oricând. Puterea de a face bine (de care foarte bine ai amintit), chiar şi atunci când ţi se face mai întâi rău, nu este la îndemâna oricui. Instinct vs. raţiune. „Cogito ergo sum” ar spune prietenul lui Pascal, René Descartes.
Cum sunt pe orange iar timpul pe net este limitat, trebuie să închei, dar nu înainte de recomanda un alt articol foarte bun, „Care este rostul religiei?”, scris de Agkelos.
@Ionut
Problema cu orice relegie e ca este promovata, organizata, prezentata, etc. de oameni, iar oamenii sunt supusi greselilor si exceselor. Asta nu inseamna ca ideile nu sunt bune, ci doar aplicarea lor lasa de dorit.
In primul rand, Hristos a inviat!
Sustin afirmatia lui Ionut si chiar confirm – si eu functionez pe acelasi principiu. Sunt o persoana care crede in acel “ceva”, insa de multe ori ajung la indoieli si la frustrari datorate incompetentei si ilogicii care apare tot mai des prin biserici/manastiri si ritualuri, dandu-mi seama cata coruptie se invarte in jurul acestei puteri – manipulare si bani. Nu degeaba de la inceputul istoriei credinta a reprezentat un motiv intemeiat pentru razboaie. Acum, credinta e un motiv intemeiat pentru a castiga bani, a ridica oameni in ranguri s.a.m.d
Revenind la aceasta sarbatoare foarte importanta, sper ca va simtiti bine in aceste zile ale Pastelui, zile in care va puteti relaxa mai mult ca de obicei.
Adevarat a inviat!
Pe acel “ceva” nu trebuie sa ne fie rusine sa-l numim Dumnezeu!
Adevarat a inviat !
Oare alte zile pentru dezbateri nu gasim ?Sau doar in zile din acestea importante ajungem sa ne gandim la D-zeu si la rostul nostru pe pamant.
Eu sunt la mijloc, mai degraba agnostic decat credincos , totusi am un principiu: acela de a respecta traditia i pe cei care cred cu adevarat.
Articolul este foarte bun , felicitari autorului !
Apreciez comentariile şi mă bucur dacă v-a plăcut articolul, mai ales că l-am scris din suflet şi nu din dorinţa de a mai aduce 2-3 vizitatori pe blog. De altfel, l-am publicat şi cu „noindex”.
Nu sunt un zelot, nici habotnic, dar nu mi-e jenă să-l numesc pe acel „ceva”, Dumnezeu (referitor la ce spunea pr. prof. Ioan Negoiţă – prioan şi căruia îi urez bun venit pe blogul Stefa Media) şi mai cred sincer, că omul nu-şi este, sie însuşi, suficient.