Freeware. Free software. Argumentul GRATUIT este suficient ?
Dacă vă mai duceţi aminte, versiunea 4.2.5 a lui CDBurnerXP mi-a oferit „câteva” momente de relaxare în compania calculatorului, pe care le-aş fi apreciat în alte circumstanţe, însă nu era cazul… şi nici momentul. Scrierea, urmată de verificare unui dvd în două ore mi se pare în continuare extrem mult şi, trebuie să recunosc că de la respectiva întâmplare am renunţat să mai folosesc CDBurnerXP.
Zilele trecute însă, am aflat că a fost lansată (un termen mult prea pretenţios când vine vorba de software) o nouă versiune: CDBurnerXP 4.2.7.1801. N-am testat-o, şi nici nu mă grăbesc. Ce am făcut însă, a fost să arunc o privire asupra jurnalului de dezvoltare (eng. changelog), să văd direcţia în care au evoluat lucrurile. Speram într-o evoluţie, şi nu într-o involuţie.
N-am să intru în detalii fiindcă acesta nu este un articol despre CDBurnerXP, dar am observat mai multe „fixuri”: „fixed a crash”, „fixed missing files/folders”, „fixed a possible crash”, „fixed a COMException”, „fixed an ArgumentNullException”… fixed danga, fixed… a langa. Sună-n asfinţit talanga / şi de la păşune, iaca / tacticoasă vine… Iar noi o însoţim, rumegând la bug-uri.
Hai să încercăm un exerciţiu de imaginaţie. Atunci când unui software i se aplică, aproape săptămânal, patch-uri (petice) sau fix-uri (reparaţii), acest lucru un înseamnă că la un moment dat, acele probleme au existat, au fost reale şi chiar destul de supărătoare din moment ce au necesitat un răspuns din partea producătorului ?!
Momentul WordPress 2.8.5. Spuneam că nimeni nu este atât de naiv încât să vină cu o actualizarea de securitate, care implicit admite existenţa unor probleme, dacă nu ar fi absolut necesar. Ce-a avut de câştigat Matt Mullenweg ? Nu eram la o anume revoluţie în direct, „să ne facem că lucrăm”.
Problema care se pune este cât de dese ar trebui să fie aceste actualizări şi când un software riscă să devină o colecţie de petice. Oare acele stadii: alfa, beta, RC sunt doar nişte borne obligatorii pe un traseu stabilit inevitabil încă de la început ?
Spre lauda lor, cei de la Microsoft au învăţat din experienţa Vista şi pentru Windows 7 au recurs la o serie extensivă de teste. L-am urmărit pe Tudor Galoş în prezentarea pentru The Money Channel şi spunea că ar fi vorba de 40.000 de ore de testare din partea utilizatorilor. Nu toţi (sau mai degrabă foarte puţini) au parte parte de resursele gigantului din Redmond, însă doar aceasta să fie singura scuză ? Existenţa de care dăm dovadă în cazul programelor „care costă”, trebuie lăsată de-o parte când vine vorba de soft-uri gratuite (freeware) sau libere (free software) ?
Atenţie ! Cei care au mai vizitat acest site, au observat că există o delimitare clară între „freeware” şi „free software”. Să nu credeţi că fost doar un „moft” de-al meu şi profit de acestă ocazie pentru a explica în ce constau diferenţele între aceste categorii de licenţiere. Pentru majoritatea utilizatorilor ele sunt trecute toate într-o singură oală, aceea a programelor GRATUITE. E incorect.
Freeware
Termenul de freeware defineşte un program care poate fi descărcat şi folosit gratuit pentru o perioadă nelimitată de timp. Este, dacă vreţi, opusul noţiunii de shareware sau trialware ce implică limitarea perioadei de testare în jurul a 30 de zile.
O altă caracteristică a programelor freeware impusă de condiţiile de utilizare ale producătorului.
Este o practică obişnuită ca diferite programe să fie disponibile gratuit utilizatorilor casnici, sau particulari (eng. home user), regulă ce nu se aplică în cazul firmelor (a agenţilor comerciali şi îndeosebi oriunde se folosesc aceste programe într-o formă organizată. Există însă şi software freeware lipsit de limitări. Un exemplu care îmi vine rapid în minte este CDBurnerXp.
Nici în cazul organizaţiilor (indiferent dacă acestea sunt non-profit sau nu), a instituţiilor de studiu sau a fundaţiilor, utilizarea programelor gratuită a programelor licenţiate ca freeware nu este permisă de fiecare dată. De cele mai multe ori, producătorii oferă reduceri semnificative acestor organizaţii, dar NU GRATUITĂŢI.
Şi chiar dacă nu trebuie să scoateţi bani din buzunar, unele din aceste programe catalogare ca fiind gratuite sunt în fapt „adware” (eng. advertising-supported software), adică se finanţează prin afişarea unor reclame. Softpedia le-a găsit o denumire şi mai drăguţă: Ad-supported. Asta după ce s-au contrat cu câţiva producători de software, indignaţi că termenul de adware aducea destul de mult cu spyware sau scareware. Nu e cazul. Sau cel puţin, nu e o practică generală.
Un software „ad-supported” este un program gratuit, ce include şi alte componente sau servicii care nu-i afectează funcţionalitatea, dar sunt menite să asigure venituri dezvoltatorului. Este, dacă acceptaţi termenul, o compensaţie pe care o primeşte autorul, în schimbul faptului că pune la dispoziţia publicului acest program gratuit.
Să recapitulăm. Freeware sunt acele programe pentru computer care au drepturi de autor înregistrate şi sunt accesibile pentru a fi utilizate gratuit, pentru o perioadă nelimitată de timp. Licenţa programelor poate stabili una sau mai multe restricţii de utilizare: personală, ne-comercială, academică, comercială sau alte combinaţii dintre ele.
Free software (software liber)
În această categorie se încadrează orice software prezentat sub licenţa GNU GPL. Aşa cum este menţionat şi de către „Fundaţia pentru software liber” (eng. Free Software Foundation), termenul de „free” trebuie privit într-un concept mai general decât acela de „fără plată”, asta dorită libertăţilor pe care le oferă acest tip de licenţiere. Oricine poate folosi, pune în comun, studia şi chiar modica un software „liber”. Este şi motivul pentru care orice program ce poartă eticheta „free software”, trebuie însoţit neapărat şi de codul sursă.
Software-ul liber este caracterizat de libertatea acordată utilizatorilor săi de a-l utiliza, copia, distribui, studia, modifica şi îmbunătăţi. Mai exact, e vorba de patru forme de libertate a utilizatorilor săi:
- libertatea de a utiliza programul,
- libertatea de a studia modul de funcţionare a programului şi de a-l adapta nevoilor proprii,
- libertatea de a redistribui copii şi libertatea de a îmbunătăţi programul,
- şi de a pune îmbunătăţirile la dispoziţia publicului.
Trebuie menţionat că licenţa GNU GPL permite entităţilor ce modifică un software „liber” să perceapă o taxă pentru acele modifică, dar acest lucru se întâmplă destul de rar. Aproape de fiecare dată, un software liber rămâne gratuit indiferent de îmbunătăţirile care i se aduc.
Un sistem de operare GNU/Linux (Ubuntu / Fedora / openSUSE) este absolut gratuit şi nu ducem lipsă nici de aplicaţii: suita open Openoffice.org, Mozilla Firefox şi Mozilla Thunderbird, VLC, GIMP, Pidgin, Audacity, etc.
Să recapitulăm. Programele freeware sau ad-suported, sub o formă sau alta sunt menite să aducă profit autorului, spre deosebire de software-ul liber ce este creat, dezvoltat şi întreţinut de membrii comunităţii. Software-ul liber poate fi utilizat atât în scop personal, dar şi comercial (de agenţii economici), poate fi modificat (aşa cum spuneam anterior), dar orice produs derivat se distribuie tot sub licenţa GNU GPL şi trebuie să conţină sursele.
GRATUIT… este un argument suficient de bun ?
Dacă nu v-am adormit cu aceste explicaţii (perfectibile, dar în mare parte corecte), poate mă ajutaţi să răspund la o întrebare:
Atunci când discutăm despre performaţele unui software, argumentul GRATUIT (sub o formă sau alta) este cel care ar trebui să cântărească decisiv ? Indiferent dacă acel software este sau nu riguros testat are bug-uri, disfuncţionalităţi recunoscute sunt pălăria (să nu spun preşul) gratuităţii se pot ascunde toate prolemele ? Un fel de pelerină invizibilă a la Harry Potter ?
Un program de dată recentă, Nero 9 Free, nu numai că este ad-supported (încearcă să vă convingă să schimbaţi motorul standard de căutare şi se oferă să instaleze un anume toolbar), dar facilităţile oferite sunt, ei bine, rudimentare. Tot în aceeaşi categorie, aş putea încadra şi unele soluţii antivirus care asigură o protecţie insuficientă sau utilitare de sistem, mai periculoase decât problemele pe care se presupune că le remediază.
La polul opus, aş putea numi suita OpenOffice.org sau utilitarele KeePasss, TrueCrypt, programe nu atât gratuite, cât mai degrabă EXCELENTE. Dar a contat că sunt gratuite ? Fără-ndoială. Dar dacă KeePasss mi-ar fi încurcat parolele, cu toată gratuitatea lui, îl ştergeam din prima zi. Aici am vrut să ajung.
Zilnic suntem bombardaţi de oferte, constând în programe gratuite, unde de cele mai multe ori consumatorul este folosit pe post de cobai. Cred că ajunge. Ştiţi că am încercat să vă prezint alternative gratuite la programele comerciale mai cunoscute, am cochetat cu ofertele Giveaway of the Day, totul pentru a putea oferi gratuităţi. O idee bună pe termen scurt, dar păguboasă în perspectivă. Nu spun că vor dispare aceste oferte de pe blog. Le voi cântări însă înzecit mai riguros înainte de apăsa butonul de „publish”. Şi v-aş recomanda să faceţi acelaşi lucru, înainte să le instalaţi.
Materiale bibliografice:
- http://en.wikipedia.org/wiki/Adware
- http://ro.wikipedia.org/wiki/Freeware
- http://www.softpedia.com/user/licensing_adsupported.php
- http://www.money.ro/software/tudor-galos-microsoft-romania-windows-7-este-sistemul-de-operare-al-anului-2010.html
- http://alege.softwareliber.ro/
- http://www.sciencetext.com/testing-is-as-easy-as-alpha-beta-rc.html
Nu-mi place, dar încep cu un depinde. Depinde despre ce software este vorba și mai ales la ce urmează să-l folosim. Nu voi da niciodată Photoshopul ăla de 800$ pentru GIMP din foarte multe motive, dar nu mă văd renunțând la 7Zip pentru a plăti un WinRAR.
Pun întotdeauna calitatea înaintea prețului, iar dacă nu îmi permit asta e.
Acel „depinde” este bine venit. Ştii că există o zicală la români: „calul de dar nu se caută în dinţi”, dar dacă bietul animal mai are câteva zile până la „pensie”… n-ar fi bine să ştim acest lucru înainte să plecăm la drum ? Sau înainte să mă apuc să scriu cd-urile ?
Personal, am început să fiu mai reticent când vine vorba de programe gratuite.
si te mai intrebi de unde vine setea de a pirata…
@Razvan
în momentul în care tu folosești un soft (ex:Photoshop) la un preț inaccesibil aparent pentru a „produce bani” vei vedea de ce e mai bine să-l cumperi.
Dacă ceva mai devreme am spus că pun calitatea înaintea prețului, acum spun că pun înaintea calității legalitatea.
Piratarea mi se pare de două ori mai păguboasă: 1. odată fiindcă programul este modificat şi chiar dacă nu conţine (la pachet) vreun virus sau troian, poate funcţiona necorespunzător. 2. un software contrafăcut sau fără licenţă, nu poate fi actualizat. Sau acest lucru este foarte greu de făcut. Nici nu discut acum de argumente legale sau morale.
Ceea ce am vrut să subliniez este că un software poate fi „bun” sau „prost”, şi asta indiferent de tipul de licenţiere sau de suma plătită. Mă doare capul când mă uit la Windows-ul Vista, dar nu pot să nu remarc progresul evident pe care îl reprezintă Windows 7.
salut. interesant subiectul. hmmm…trebuie sa recunoastem ca si de data asta,intra-adevar este bine atins subiectul. citesc de multa vreme subiectele de aici,rar intervin,dar marturisesc ca se ating subiecte foarte bine detailate si cu o mare doza de adevar in ele…multe dintre subiectele acestea m-au pus pe ganduri,iar concluzia este ca…oameni buni,omul acesta stie ce spune,nu posteaza de aiurea!!! Toata stima,mergi pe acelasi drum,imi place modul de gandire si exprimarea transanta la subiectul in cauza! RESPECTE,din Timisoara. SERGIU.
Salut Sergiu. Mulţumesc frumos pentru aprecieri şi pentru cuvintele de încurajare.
E relaxant să ştiu că în ciuda numărului mai redus de comentarii, articolele sunt citite şi, cel mai important, ajung la oamenii interesaţi de subiect.
Salut !
Apropo de Nero … este FREE si in Linux … dar este atat de utilizat, incat majoritatea, ca sa nu sput toti, nu folosesc asa ceva … incomparabil cu K3B care este minunat in Linux, cu mult, cu prea mult, superior lui Nero, free sau cu bani …
Felicitari pentru articol !
@andrei
Salut Andrei. Sa stii ca ,articolele scrise de tine,de Radu de la FARA VIRUSI,de CRISTI de la DEVIRUSARE,SUNT CITITE DE MULTA LUME CU PLACERE! Faptul ca nu apar comentarii tot timpul,este legat de faptul ca foarte multa lume nu are curaj in a-si exprima opinia legata de un subiect tratatde voi cu profesionalism,in opinia mea. Desigur ,mai apar uneori si comentarii …sa zicem malitioase( alt cuvant…nu am gasit acum) din partea unor indivizi care ma gandesc eu ca nici nu inteleg nimic din munca voastra! Dar,nu am dreptul de-a judeca pe nimeni,fiecare cu opinia lui,nu? Cu multa stima,SERGIU.
Vorbesc mai degraba din punctul de vedere al dezvoltatorului de software comercial.
Cred ca adware este in general bine delimitat de freeware. Poate dpdv al utilizatorului nu e mare diferenta, dar in industrie ele sunt clar delimitate. Nu poti de exemplu sa pui un soft pe download.com, sa spui ca e free si defapt el sa fie adware. Poti sa faci asta pe siteul propriu, dar nu vei fi acceptat asa pe nici un canal de distributie.
Undeva intre ele mai avem si produsele ‘freeware’ fara aduri, dar care se ofera sa instaleze diverse programe 3rd party (in general toolbar-uri de browser). Producatorul face bani fiind platit pe numarul de instalari al toolbarului. Partea buna e ca, daca producatorul vine dintr-o tara civilizata, e obligat de legislatie sa-ti ofere optiunea de a nu instala acel toolbar. Partea proasta e ca multi aleg ‘express setup’ si instaleaza totul de-a valma.
In plus, mai sunt programele freeware care defapt sunt versiuni restranse (nu limitate in functionalitate/timp, ci genul de “Personal Edition”) ale unor versiuni comerciale mai ample. De exemplu pe la antivirusi gasesti des conceptul asta. Dar, de multe ori, ca si producator esti un pic impins sa faci genul acesta de versiuni ‘free’. Sa spun si de ce: daca vrei ca o revista sa-ti publice un review la un produs, vei avea sanse mult mai mari sa fi acceptat daca oferi cititorilor o varianta free speciala pentru acea revista. Revista are de castigat (poate sa-si puna “free bla bla” pe coperta revistei/dvdului cu care se vinde la chiosc si deci potentialul client devine mai tentat sa o cumpere), tu ca producator ai de castigat (pentru ca o parte din utilizatorii versiunii free vor migra pe bani la versiunea mai complexa, plus ca-ti faci reclama la brand), iar majoritatea cititorilor va fi multumita pentru ca a facut rost de un program gratis. Stii cum e, nu conteaza ce face sau daca imi foloseste, important e ca e gratis. Exact acelasi mecanism functioneaza si la Giveaway of the Day si la multe alte comunitati prin care se distribuie software, doar ca e online si nu in revista tiparita.
Ceea ce totusi nu pot sa inteleg este decizia unora de a prezenta un soft ca fiind free, dar pentru care observi ca va trebui sa platesti daca totusi vrei sa-l utilizezi. Nu doar ca enerveaza userii, dar scade dramatic credibilitatea firmei respective. Si totusi se practica pentru ca (statistic vorbind) un user e mai tentat sa downloadeze/instaleze un soft despre care crede ca e free, decat unul pe bani. Deci maresti numarul de downloaduri. Majoritatea va trage o injuratura cand va vedea ca de fapt e pe bani, dar vor fi si unii care il vor cumpara. Oricum, in sine mi se pare o decizie proasta de marketing.
Bună seara. Vă mulţumesc pentru comentariu, unul cu atât mai valoros cu cât vine din partea cuiva „din industrie” şi vă urez bun venit pe acest blog.
E adevărat că la nivelul dezvoltatorului de software lucrurile sunt destul de clare, dar pentru utilizatorul obişnuit termeni ca freeware, adware sau free software reprezintă o adevărată nebuloasă. Asta şi pentru că multe multe bloguri / sau site-uri de specialitate să grăbesc să lipsească eticheta gratuit, oricărui program care nu-ţi cere să treci mai întâi pe la casierie. Am văzut chiar şi agenţi comerciali ce folosesc un antivirus „gratuit” fără să cunoască, sau măcar să-i intereseze condiţiile de utilizare. Păi nu-i gratuit ?! Păi NU. Dealtfel, la fiecare ofertă GAOTD pe care o prezint, mi-am făcut un obicei de repeta, aproape obsesiv, condiţiile de utilizare.
Absurdul situaţiei l-am întâlnit însă la unele site-uri, unde sub deviza „free dowload” / „descarcă gratuit”, se oferă utilizatorului obişnuita versiune „demo” sau „shareware”. Că doar nu-i aşa ? Un pic de seo spam nu strică la casa omului. Şi cazul pe care l-aţi enunţat, acela al costurilor ascunse, este unul păgubos. Poate nu imediat, dar cu siguranţă pe termen lung. Nici nu ştiu cât este marketing şi o văd mai degrabă ca o încercare situată la limita legalităţii (similar cu povesteaţi în legătură cu acel program anti-spyware, unde dezabonarea a fost o adevărată aventură). E adevărat că un dezvoltator respectabil (sau care se vrea a fi respectat) nu recurge la astfel de tertipuri, dar după ce am văzut scandalul Malwarebytes vs. IObit, nu cred că mă mai miră ceva.
Corect, chestia cu “free download” e deja prea trasa de par. Dar este o decizie de marketing al produsului care functioneaza, asa cum functioneaza si o reclama sa zicem la o companie de web hosting care ne spune “inregistreaza gratuit un domeniu” iar in subsolul paginii vei gasi scris ca oferta e valabila doar daca platesti pentru web hosting la acea companie. Asta daca nu te face sa pierzi timp completand un formular de inregistrare al domeniului, pentru ca ulterior pe pagina de finalizare sa ti se prezinte conditiile complete care includ si hostingul pe bani.
Nu incerc sa scuz astfel de comportamente (noi n-am facut niciodata chestii din astea), dar stii cum e: daca nu ar avea succes, nu s-ar mai practica. Iar succesul unor astfel de strategii vine tocmai din usurinta cu care unii useri (fie mai putin inclinati catre tehnica, fie mai nepasatori) ‘inghit’ astfel de gogosi. Pentru unele companii pur si simplu nu conteaza cum fac bani, important e sa ii faca.