Evoluţia dispozitivelor audio pentru PC
V-am rămas dator cu un filmuleţ pentru ziua de ieri (că doar vineri e video) şi dacă tot am depănat amintiri despre primele calculatoare, mi se pare destul de interesant următorul material, unde se explică evoluţia dispozitivelor audio pentru PC, folosind coloana sonoră a celebrului joc „The Secret of Monkey Island”.
Pentru cei care sunteţi prea tineri, The Secret of Monkey Island este o creaţie Lucas Arts care a dat startul uneia dintre cele mai iubite serii de jocuri pentru calculator (Monkey Island). De peste două decenii, aventurile lui Guybrush Threepwood şi confruntările sale cu nemilosul pirat LeChuck încântă tinerele generaţii, iar de curând producătorii au decis să lanseze The Secret of Monkey Island Special Edition (în fapt, o ediţie refăcută la standardele actuale).
Glumind un pic, aş spune despre această „specialitate” că a făcut mai mult rău de bine utilizatorului obişnuit, cel care se vede în imposibilitatea de a descărca gratuit (şi legal) jocul original, subiectul micului experiment de astăzi.
Phreakindee (un cunoscut tester de jocuri) a avut inspiraţia de prezenta evoluţia dispozitivelor audio, începând cu PC Speaker, continuând cu Adlib, GameBlaster, Roland LAPC-1/MT-32, Gravis Ultrasound, Roland SCC-1 MIDI, SB16 WaveBlaster/AWE32 şi până la sunetul digital din prezent, motivat de respectul ce trebuie purtat soluţiilor tehnice din acele vremuri şi oamenilor care le-au făcut posibile.
The Secret of Monkey Island şi evoluţia dispozitivelor audio
Deloc întâmplător, pentru jocul din 1990 s-a mizat pe un dispozitiv Roland MT-32 Multi-Timbre Sound Module, ceea ce face ca şi peste ani aceiaşi placă de sunet „să convingă”, iar The Secret of Monkey Island Special Edition beneficiază de înregistrarea sunetelor în studio (folosindu-se echipament MIDI).
Ai primit premiul pentru “blogger prietenos”
poate parea ciudat dar, urmarind filmuletul impreuna cu feciorasul meu (are numai 2 ani) , acesta a reactionat la modul entuziast doar la primele 2 melodii (la restul reactionand destul de nasol
) . perceptia copiilor, deh, ce sa-i faci 
!
@happyday
Să-ţi trăiască
Ca să fiu sincer, tot primele variante m-au entuziasmat, asta deoarece prin ’95 o placă de sunet era foarte scumpă (câteva sute de dolari pentru Roland), iar Pentiumul de care vorbeam se putea mândri cu CD-ROM 2X şi… PC Speaker. Anul următor a urmat un upgrade, apoi încă unul până când am ajuns la stadiul unui wavetable decent, însă primele primele tonuri din „The Secret of Monkey Island” pe care le-am auzit sunt exact ca cele din filmuleţ.
@cartim
. sunt un antipatic, ce vrei 
. dar ase-mi place 
!
off, chiar de as deschide un blog, nici daca ma m-as stradui 9 vieti nu as reusi sa agat cu ghearele mele de canar galben si plapand un asemenea premiu
Dap Andrei! Sunetu’ era o mare problemă pe vremea aia! Erai norocos cu doua boxe care să fâşăie îngrozitor , de regulă …
@cartim
Mulţumesc
Meritul le aparţine mai degrabă cititorilor şi, după cum discutam nu cu multe zile în urmă, mi se întâmplă să rămân surprins de înţelegerea manifestată de voi toţi. Nu mă văd drept un „blogăr prietenos”, n-am încercat „să fi pe plac” cu tot dinadinsul, însă dacă v-am convins de bunele mele intenţii e tot ce mi-aş putea dori.
@Nick
Salut. Primul PC „sonorizat” cât de cât corespunzător, a fost un 386 cu AdLib, o adevărată capodoperă a acelor ani.
Iar dacă tot ai adus aminte de boxe, să nu uităm că cele mai multe dintre ele erau pasive (fără alimentare), oferind o calitate a sunetului care i-ar face să zâmbească ironic pe cei mai tineri dintre cititori. Ori, încă şi mai simpatic, foloseau baterii (4xAAA), precum acest model Sony SRS-PC21 pe care-l cunosc îndeaproape
@happyday
Tu ai câştiga mereu premiul “blogger ne-prietenos”!
Acesta este un joc pe care chiar nu l-am jucat.
Ai primit un un premiu deoseit pentru unul din articolele tale
Sincer, ador jocul, chiar daca am jucat doar primele doua din serie. De la Telltale imi place si jocul Sam&Max