Dune. Reprezentarea universului lui Frank Herbert

După o scurtă perioadă de acalmie, mi se pare potrivit să revin cu un articol „caracteristic” blogului Stefa Media, adică stufos, dificil de parcurs şi de interes doar pentru cititorii fideli. Dealtfel, evoluţia din ultima vreme nu mă îndreptăţeşte să sper într-o afluenţă a publicului, iar în condiţiile în care o repoziţionare pe această nişă este exclusă, m-am gândit să rămân la „poveştile” depănate weekend de weekend. Şi ce titlu poate fi mai potrivit decât Dune, jocul din 1992 realizat de Cryo Interactive Entertainment pentru Virgin Games, inspirat (de parcă s-ar mai impune această precizare) de universul imaginat de Frank Herbert.

În 1992, Dune reuşea să surprindă printr-o combinaţie unică de strategie şi aventură, punând bazele a ceea ce avea să devină ulterior un gen aparte: strategia în timp real (RTS – real time strategy). În acelaşi an, Virgin Games au apelat la Westwood Studios pentru a realiza Dune II: The Building of a Dynasty, primul joc autentic de strategie în timp real şi precursorul altor titluri celebre precum Warcraft, Command & Conquer, Red Alert sau Star Craft. Discuţia ar fi mai largă, dar este suficient să spunem că în timp ce unele companii au „pariat” la mijlocul anilor 90 pe jocurile de strategie (şi multiplayer), alţii au preferat titlurile de aventură, destinate mai degrabă utilizatului individual. Se poate verifica destul de uşor cine a avut dreptate.

Câţiva ani mai târziu (1998), fanii s-au bucurat descoperind o versiune îmbunătăţită (Dune 2000, pe pe platforma Red Alert), dar şi o continuare în 2001, cu Emperor: Battle for Dune. Din nefericire, ambele titluri sunt mai slabe decât originalul, iar legăturile cu romanul Dune sau cu oricare altă parte a ciclului se opresc la dreptul de folosire a francizei.

Ultima încercare de a realiza un joc care să respecte creaţia lui Frank Hebert a aparţinut tot francezilor de la Cryo Interactive, care în 2001, încercând să-şi recapete măcar o parte din glorie, au realizat Frank Herbert’s Dune, un joc de aventură, disponibil pe Windows şi PlayStation 2. A fost prea puţin (şi prea târziu), în condiţiile în care firma se confrunta deja cu grave probleme financiare.

Aşa se face că titlul din 1992, rămâne şi astăzi cea mai fidelă reprezentare a romanului lui Frank Herbert, fiind singurul în măsură să vă transpună pe celebra planetă Arrakis, cunoscută şi ca Dune. M-am bucurat să regăsesc acest joc pe Abandonia (de unde se poate descărca gratuit) şi sper să-mi împărtăşiţi entuziasmul.

Descarcă gratuit: DUNE

Dune (1992)

Dune. Prezentarea jocului

Să rezumi în doar câteva cuvinte acţiunea din Dune este o sarcină imposibilă, lucru de care s-a convins inclusiv David Lynch, cu prilejul ecranizării din 1984, când o versiune extinsă a devenit de la sine necesară. N-am să insist asupra producţiei climatografice, însă ca un amănunt de culise, aflaţi că personajul principal din joc (Paul Atreides) a fost redesenat astfel încât să respecte fizionomia actorului Kyle MacLachlan, iar monologul prinţesei Irulan îl regăsiţi pe varianta pentru CD a jocului (lansată un an mai târziu / 1993, pe PC şi Sega).

Paul Atreides a fost redesenat astfel încât să semene cu Kyle MacLachlan

Asemeni romanului din ’66, Dune poate să pară covârşitor la prima vedere, jucătorului fiindu-i destul de greu să asimileze un număr impresionant de noţiuni într-un timp extrem de scurt (ornitopter, sietch, spice, harverster, sand worm, freemen) şi o intrigă ce aminteşte de Europa Medievală.

Împăratul Shaddam IV, pentru a satisface poziţia tot mai importantă a Casei Atreides, îi ordonă ducelui să vină pe planeta Arrakis (Dune), numindu-l responsabil cu recoltarea celei mai preţioase substanţe din univers: amestecul de mirodenii (spice sau melanj). De recoltarea mirodeniei depind călătoriile în spaţiu, iar ca intriga să fie completă, vechii inamici ai Casei Atreides (baronul Vladimir Harkonnen şi Feyd Rautha reprezentând Casa Harkonnen), nu doar că n-au nici cea mai mică intenţia de preda pe cale paşnică planeta în mâinile noilor administratori, dar fiind susţinuţi de împăratul Shaddam IV, plănuiesc distrugerea ducelui Leto şi celor care-l înconjoară.

Fără a-şi face iluzii în privinţa Casei Harkonnen şi cu toate că intuieşte existenţa unei capcane, ducele Leto este constrâns să renunţe la confortul şi siguranţa oferită de planeta natală (Caladan), pentru a veni pe Arrakis, o lume cu pericole ce pândesc la tot pasul.

Vă asumaţi rolul lui Paul Atreides, fiul ducelui Leto, având misiunea de pune bazele unei mecanism eficient de extragere a mirodeniei (la fiecare câteva zile, împăratul solicită un transport şi nu vreţi să-i puneţi răbdarea la încercarea). Echipele de recoltare necesită o combină (harvester) şi sprijin aerian (asigurat de un ornitopter), pentru a-i proteja de apariţiile lui Shai-Hulud (viermii de nisip), însă nici aşa nu sunteţi scutiţi de probleme. Apar sabotajele (influenţe nefaste ale Casei Harkonnen) şi pe măsură ce avansaţi în joc, constituirea unei forţe militare devine obligatorie.

Shai Hulud, viermele gigant din Dune

Ca şi în carte (sau film), Gurney Halleck va juca un rol important în instruirea acestei armate şi nu uitaţi de echiparea lor cu corespunzătoare (de la faimoasele cuţite şi până bombe atomice, absolut necesare pe final).

Pe tot parcursul jocului, dezvoltarea lui Paul Atreides este influenţată de mediul înconjurător care-i trezeşte puterile latente şi de interacţiunea cu celelalte personaje (ducele Leto, doamna Jessica, Thufir Hawat, Duncan Idaho, Harah, Chani, Stilgar sau Liet Kynes).

Scopul final este înfrângerea Casei Harkonnen (concomitent cu denunţarea complotului care-l are în centru pe împăratul Shaddam IV şi răzbunarea morţii lui Leto), în plan secundar, situându-se ecologizarea planetei Dune. Nu întâmplător, planetologul imperial Liet Kynes şi fiica acestuia (Chani) vor decide cursul jocului.

Gameplay. DoxBox

Recoltarea de spice pe Dune. Prospectori

Încă de la începutul jocului vă aflaţi într-o cursă contra-cronometru, solicitările împăratului de la livra cantităţi din ce în ce mai mari de mirodenie fiind imposibil de refuzat. Nu este timp de pierdut şi trebuie să-i convingeţi rapid pe oamenii deşertului să vi se alăture, cel mai uşor fiind prin intermediul lui Stilgar.

Echipa de prospectori este extrem de importantă (în condiţiile în care rezervele de mirodenie se epuizează rapid) şi alături de ea, gestionarea echipamentului. Sigur, unităţile se vor specializa în timp, vor deveni mai eficiente, însă pentru cei însărcinaţi cu recoltarea mirodeniei, combina este absolut obligatorie în vederea obţinerii unor producţii satisfăcătoare, iar suportul aerian nu poate lipsi. Din fericire, echipamentele disponibile (insuficiente ca număr) se pot suplimenta prin achiziţii făcute de la contrabandişti, contra unor cantităţi modice de mirodenie. N-ar strica să negociaţi un pic.

Prezenţa lui Gurney Halleck este importantă pentru instruirea trupelor, mai ales spre finalul jocului când veţi fi avea nevoie de luptători echipaţi corespunzător (cuţite, puşti laser sau aşa numitele „weirding modules”), transformând fiecare sietch capturat într-o bază de antrenament.. Cu titlu de recomandare, ar fi bine să păstraţi specializarea iniţială (recoltare, armată sau ecologie), sporind astfel eficienţa unităţilor, iar ca şi proporţii, la fiecare două unităţi de recoltare e bine să aveţi o trupă de luptători instruită, cucerirea fortăreţei Arakeen necesitând cel puţin 8 trupe (10.000 de oameni) şi bombe atomice pentru fiecare.

Gurney Halleck

Odată ce Paul Atreides descoperă tainele deşertului, pentru deplasare se poate folosi însuşi Shai-Hulud, însă călătorind în acest mod, excludeţi orice şanse de a descoperi noi aşezări (sietch-uri). În tâmpul bătăliilor însă, prezenţa lui Paul urcat pe Shai-Hulud va asigura un plus de moral trupelor, favorizând victoria.

Din păcate, Duncan Idaho (spadasinul Casei Atreides) este redus la rolul unui contabil, singura sa grijă fiind mesajele trimise de împărat, cantitatea de mirodenie recoltată şi eventuale note de plată ale contrabandiştilor. Aici mi-e teamă că dezvoltatorii au greşit, rolul potrivindu-se mai degrabă un mentat… în condiţiile în care Thufir Hawat devine necesar abia spre final.

Spre deosebire de acţiunea din carte, jocul este mai puţin fidel în reprezentarea evoluţiei personale a caracterelor şi avem exemplul Harah sau chiar finalul, unde se vorbeşte de un mariaj între Paul Atreides şi Chani.

Ca şi celelalte titluri, Dune se poate juca fără probleme folosind DosBox, dar şi direct din Windows XP. Prefer prima variantă. Pentru configurare, rulaţi fişierul INSTALL.EXE, iar apoi lansaţi jocul folosind COMM.BAT (şi nu DUNE.BAT).

Dune. Grafică şi efecte sonore

Dune. Configurarea jocului

Dune a fost unul dintre primele jocuri care a beneficiat nu doar de o portare pe Sega Mega-CD, dar şi de lansarea unei versiuni îmbunătăţite ce include (alături de monologul prinţesei Irulan), secvenţe video 3D, dublarea dialogurilor (voci), peisaje redesenate şi o coloană sonoră de excepţie semnată Stéphane Picq şi Philip Ulrich, Dune: Spice Opera. Ca o paranteză, discul conţinând coloana sonoră (Dune: Spice Opera) a fost lansat în 1992, însă după ce Virgin Records a vândut ulterior drepturile casei de discuri EMI, s-a aşternut praful şi doar printr-un întâmplare s-ar putea să-l mai găsiţi.

Grafica (la care şi-au adus contribuţia Jean-Jacques Chaubin, Didier Bouchon sau Sohor Ty) este bună, efectul general depăşind cu mult cele 256 de culori folosite.

Dune impresionează prin acurateţea detaliilor. S-a mers până la redesenarea fizionomiei unor personaje, astfel încât să imaginea rezultată să corespundă aşteptărilor publicului, exemplul cel mai elocvent este cel al lui Paul Atreides. Doar de aici se poate deduce (pentru cine are ochi să vadă şi mine să înţeleagă) că Dune este un joc făcut pentru fani şi mai puţin unul care să producă fani. Cine nu cunoaşte universul Dune, cu toată enciclopedia pusă la dispoziţie, se va simţi copleşit şi are şanse minime să ducă la bun sfârşit această aventură.

Dune. Casetă tehnică:

• Producător: Cryo Interactive Entertainment
• Distribuitor: Virgin Games
• Lansat: 1992
• Joc din categoria: RTS, aventură
• Perspectivă: de sus în jos, 3D
• Observaţii: abandonware, rulează pe XP şi DosBox

În loc de încheiere…

Vă reţin atenţia cu două întrebări:

1. Ce credeţi că lipseşte acestor prezentări ?
2. Ce titlu doriţi să prezint data viitoare, parte a colecţiei de jocuri, doar aici pe blogul Stefa Media.

Materiale bibliografice:

• http://www.duneinfo.com/cd/cd_exxos.asp
• http://en.wikipedia.org/wiki/Cryo_Interactive
• http://en.wikipedia.org/wiki/Dune_%28novel%29
• http://en.wikipedia.org/wiki/Dune_%28video_game%29
• http://www.abandonia.com/en/games/46/Dune.html
• http://www.mobygames.com/game/dos/dune
• http://en.wikipedia.org/wiki/Frank_Herbert%27s_Dune_%28video_game%29
• http://en.wikipedia.org/wiki/Frank_Herbert

Despre autor şi articol

Bogdan-Andrei a scris 281 articole pe blogul Stefa Media.

Student la Comunicare şi Relaţii Publice, cunoscător al jocurilor din perioada anilor '80 sau '90, interesat de IT şi WordPress, scriu despre ce-mi place şi, de cele mai multe ori, îmi place ceea ce scriu. Şi nu doar mie. De aceea continui.

• Site web
• Twitter
• Facebook

Categorii: JOCURI Etichete: abandonware, Cryo Interactive, DUNE, Dune 2000, Dune II: The Building of a Dynasty, Frank Herbert, gratuit, JOCURI, jocuri DOS, Paul Atreides, RTS, Virgin Games