Ce audienţă ai pe Twitter ?
Următorul material ar fi trebuit să fie publicat încă de ieri, că doar nu-i aşa… vineri e video şi nu în ziua de sâmbătă, însă am preferat ca alături de filmuleţul (sper eu, amuzant) să vin şi cu o serie de informaţii serioase, utile în special acelora dintre voi care folosesc serviciul de micro-blogging Twitter. Nici de această dată momentul nu este ales întâmplător, fiindcă pe 12 iulie 2009 vă anunţam (timid, ce-i drept) despre contul de Twitter Stefa Media şi lansam o provocare, întrebându-vă ce anume aţi dori să citiţi. Doar Marius a răspuns „prezent” la acea dată (solicitând prezentarea cât mai multor oferte) şi dacă judecăm prin prisma celor câteva sute de promoţii prezentate, cred că m-am ţinut de cuvânt.
Departe de face un inventar al activităţii pe Twitter (puteţi considera aceste rânduri drept un preambul la ceea ce va urma săptămâna viitoare), mă văd nevoit să-mi pun câteva semne de întrebare în legătură cu eficacitatea acestui mijloc de comunicare, singurul reper în timp real al blogului Stefa Media.
Timp de un an, am folosit Twitter-ul pentru a promova o sumedenie de articole pe care le-am crezut utile, am împărţit RT-uri cu generozitate (după cum observa şi @yo9fah), am început să urmăresc mai multe persoane (în limita bunului simţ), am câştigat sau am pierdut la rând-mi urmăritori, dar fără să-mi pun problema implementării unui „quid pro quo”. N-a fost nevoie să construiesc strategii, să „jonglez” cu numere ori cu soft-uri „specializate”, găsind întotdeauna în Twitter un aliat, o sursă constantă de informare şi de trafic pentru blog.
Dar vine un moment, când asemeni personajului din filmuleţul de azi te întrebi câţi dintre cei care se înscriu voluntar pe lista urmăritorilor (eng. followers) sunt cu adevărat interesaţi de cele spuse / scrise şi încerci să-ţi calculezi audienţa reală pe Twitter.
Câţi utilizatori de Twitter există în România ?
La această întrebare e imposibil de găsit un răspuns, însă topul zetweety ne poate furniza indicii cu privire la numărul de conturi existente, în speţă vreo 33.750 (excluzându-i pe cei care trimit anunţuri / postează doar în limba engleză şi conturile „corporatiste”).
Sunt multe ? Puţine ? E greu de spus. Dar se observe lesne că mai mult de jumătate se implică sporadic în discuţii (cel mai bun exemplu în acel sens fiind personalităţilor politice plus susţinătorii lor care au explodat pe Twitter doar în preajma alegerilor sau vedetele din showbiz / personajele mondene), altele sunt actualizate o dată la câteva luni, iar dacă din puţinul rămas eliminăm şi adresele care preiau automat ultimele articole scrise pe blog, filmuleţele preferate pe Youtube sau orice alte tâmpenii care exclud participarea directă, ne putem consola cu aproximativ 10% din numărul iniţial. Poate un pic mai mult.
Aşa se explică de ce Manafu, pentru ediţia din 2010 a RoTwitter Survey, a păstrat mărimea eşantionului din urmă cu un an (459 de persoane), fără ca acest lucru să afecteze în vreun fel reprezentativitatea studiului.
Dincolo de statisticile în sine, ceea ce mi-a atras atenţia la RoTwitter Survey 2010 a fost localizarea utilizatorilor (aproape 60% fiind din Bucureşti), data înscrierii lor pe Twitter (unde majoritari sunt cei înscris în 2008 şi nu în 2009), numărul de conturi urmărite şi cât alocă activităţilor zilnice pe Twitter.
La întrebarea „Câte conturi de Twitter urmăreşti”, 34,4% au indicat un număr între 10 şi 50, în timp ce 30% merg până la 100 de conturi urmărite. Doar 1, 7% dintre respondenţi au spus că urmăresc între 300 şi 500 de conturi.
O altă întrebare extrem de relevată, ţine de timpul alocat activităţii pe Twitter, unde 40% dintre respondenţi îşi sacrifică pentru citirea / trimiterea mesajelor nu mai mult de 30 de minute în fiecare zi, iar 20% chiar sub 10 minute. Cei 15,9% care dedică numai puţin de o oră activităţilor legate de Twitter sunt mai degrabă excepţia de la regulă.
Ca utilizator de Twitter în România, ai toate şansele să te trezeşti într-o situaţie precum cea descrisă în filmuleţului Twouble with Twitters. Posibil să-l cunoaşteţi (cel puţin eu l-am descoperit cu ceva vreme în urmă pe blog.weebo.ro), însă schimbul de replici dintre personajul principal şi „blue birdie” (mascota Twitter) rămâne cât se poate de actual. „- Who are they talkin to ? / – No one… and everyone.” Nici reciproca n-ar fi departe de adevăr „- Who are they talkin to ? / – Everyone… and no one”, şi asta fiindcă ne-am lămurit câtă atenţie se acordă acestor conturi de Twitter.
Twouble with Twitters
În loc de concluzii…
De prea multe ori te trezeşti vorbind precum Moise în pustiu (motiv pentru care s-a şi inventat topul „vorbăreţilor” pe Twitter), aşteptând la nesfârşit un RT, un comentariu, un vizitator ajuns pe blog… pe scurt, o minune.
Eu unul, sătul de această aşteptare ce nu prevesteşte nimic bun, am început să mai reduc din numărul celor care mă urmăresc / followes, eliminându-i pe aceia care n-au dovedit nici cel mai mic interes faţă de cele scrise în ultimul an.
Îmi pare rău dragilor, însă refuz să fiu doar parte a statisticii, un nume aruncat pe una dintre numeroasele liste mai mult sau mai puţin utile. Nu vă interesează articolele scrise sau promovate de mine ? Folosiţi butonul de „unfollow” şi n-aveţi a vă teme de acel „quid pro quo”, despre care vorbeam la început.
V-aţi pus vreodată întrebarea, dincolo de cifrele seci anunţate de Twitter, care este audienţa voastră REALĂ ?
Sursă poze (2,3):
- http://manafu.blogspot.com/2010/02/blogs-am-lansat-rotwitter-survey-2010.html
Materiale bibliografice:
- http://www.zelist.ro/zetweety.html
- http://refresh.ro/2009/02/cine-foloseste-twitter-in-romania/
- http://refresh.ro/2010/02/rotwitter-survey-2010/
Pe langa statistici, twitterul e locul unde iti poti crea prieteni fie si doar on-line. Am simtit-o pe propria mea piele in momentul cand am mai adaugat inca un an in traista.
Insa am observat un lucru, ce persista de ceva vreme, twitterul scade in numarul de ciripeli, sau e mai greu sa intrii in conversatii serioase pe twitter ca acum un an, juma’ de an. Sa se fi iscat o posibila plictiseala. Sau poate ca dupa articolul lui Arhi lumea a lasat-o mai moale, desi, exceptand acele hastaguri, care multumita nu stiu cui, au cam disparut, nu prea i-am gasit rostul acelor cuvinte.
Cu cifre sau fara cifre, voi continua sa raman un twitterist foarte ciripitor.
@Pavel: Nu vreau sa fiu rautacios sau gresit inteles … articolul lui Arhi nu are treaba cu asa ceva (stiu si eu de articol) ! Nu am cine stie ce experienta in ciripit si nici statisticile de la el ! Eu am observat o alta chestie venind in contact cu twitter-ul si pentru asta am sa pun un link aici al lui Krumel (cu permisiunea lui Andrei) care mi-a atras atentia si chiar daca este mai vechi mai este inca valabil si acum din pacate …
http://www.krumel.ro/snobism-romanesc-pe-twitter/
Salut @Pavel şi bine ai venit pe blogul Stefa Media.
Nu ştiu de acel articol scris de Arhi (apropo, eu permit link-uri în comentarii), însă am observat că reţelele sociale suferă de aceeaşi problemă ca şi site-urile web în perioada anilor ’90. Atunci devenise obligatoriu să-ţi faci un site (însă prea puţini gândea următorul pas), în timp ce acum, odată ce te-ai înscris (sau te-au înscris alţii) pe twitter, facebook, ş.a.m.d. trăieşti cu impresia că cei din lista de followers sunt (şi) interesaţi de opiniile / articolele tale.
Dacă timpul îţi permite să-i urmăreşti pe cei din listă, înseamnă că te numeri printre exemplele fericire, excepţiile de la regulă şi nu pot decât să mă bucur pentru că am mai descoperit un prieten în mediul online
@yo9fah
Ceea ce spune Krumel rămâne „supărător” de actual, însă pentru asta s-a inventat butonul de „block”.
@Pavel
Este perfect rezonabil ca viaţa să se desfăşoare independent de Twitter (că doar nu trăim de pe urma ciri piturilor), dar cu cu atât mai de neînţeles pare atitudinea celor care „urmăresc” sute de conturi sau chiar mii de conturi, cărora le alocă mai puţin de 10 minute zilnic.
Te înţeleg şi îţi urez multă baftă în găsirea unui loc de muncă
Uite yo9fah, Krumel zice mult mai bine ce zice, fara exagerari sau expresii suparatoare. Arhi in schimb a lamurit situatia in favoarea sa, ca si cum el ar fi singurul relevant de pe twitter. Si partea cu urmaritul a putini oameni sunt perfect de acord. De ce? Pai daca urmaresti 20 de oameni, de ce mai stai pe twitter cand stii ca sunt mii de utilizatori? De ce mai stai in compania unor “prosti”? Felicitari lui Krumel pentru cele zise
Andrei, momentam am timp sa stau pe twitter, insa sper ca timpul meu sa se scurteze zdravan. Adica, sper ca din timpul meu liber sa ramana putin pentru ca am nevoie de bani, dar greu se mai gasesc in vremurile astea banii
@andrei Atitudinea celor care urmaresc sute de conturi le poate asigura respectivelor un flux continuu de informatii si noutati. Spre exemplu eu, nu stau tot timpul, dar cand intru citesc din urma o parte din alea sute de noi ciripituri. Daca as urmari doar 30 de persoane, cu siguranta as pierde o parte din articolele care trec uneori de la niste persoane care le-am urmarit dar fara sa intru si pe ce recomanda ei prea mult.
Nu se stie cand un omulet scoate ceva frumos, chiar daca mai baga si multe tampenii uneori.
@Avadanei Andrei Îţi dai seama că nu mă refeream la tine, însă mai mulţi dintre cei care teoretic „mă urmăresc” n-au manifestat nici cea mai mică urmă de interes faţă de articolele de pe blog sau materialele promovate şi nu-i înţeleg pe cei cărora le place să se afişeze cu numere formate din 4 sau chiar 5 cifre, doar de dragul „statisticii”.
@andrei
))
Nici eu nu ii inteleg. De exemplu eu, cred ca sunt singurul utilizator de twitter care are mai multe conturi pe care le urmareste decat follow-eri