Articol interzis avansaţilor ! Materialul de faţă este dedicat exclusiv începătorilor, celor care au răbdarea de a citi aceste rânduri şi mai ales „celor care ştiu de toate, au un calculator în dotare, dar nu ştiu nimic”.

Linux aşa cum am mai spus este urmaşul sistemului de operare UNIX. Programatorii de la Bell Labs au creat sistemul de operare UNIX la sfârşitul anului [...]]]> George sau yo9fah după cum este cunoscut cititorilor acestui blog ne-a pregătit o surpriză plăcută sub forma unui guest post în care vorbeşte despre istoria Linux, care sunt diferenţele între nucleu şi distribuţie sau ce reprezintă sistemele de operare. Ni se prezintă într-un limbaj accesibil caracteristicile sistemelor mono-tasking în raport cu cele multi-tasking, mono-user vs. multi-user, precum şi elementele ce compun o distribuţie Linux.

Articol interzis avansaţilor ! Materialul de faţă este dedicat exclusiv începătorilor, celor care au răbdarea de a citi aceste rânduri şi mai ales „celor care ştiu de toate, au un calculator în dotare, dar nu ştiu nimic”.

Linux aşa cum am mai spus este urmaşul sistemului de operare UNIX. Programatorii de la Bell Labs au creat sistemul de operare UNIX la sfârşitul anului 1960, iar după 1970 el a fost foarte folosit în universităţi. Când firma AT&T a cumpărat Bell Labs, a continuat dezvoltarea UNIX-ului.

În paralel, Universitatea Berkeley a adus propriile modificări sistemului de operare UNIX, iar ulterior au apărut numeroase variante de UNIX, marea majoritate fiind un amestec dintre varianta originală şi modificările aduse de Universitatea Berkeley. Una din variantele de UNIX disponibile se numeşte Minix şi a fost creată de Andrew S. Tanenbaum ca sistem de operare pentru studiu, scopul Minix este acela de a observa cum lucrează din interior un sistem de operare. Minix nu a evoluat pentru că el trebuie să rămână simplu pentru a putea fi uşor de studiat.

Linus Torvalds, un finlandez, student la acea vreme, a instalat acest sistem de operare pe primul său calculator, dar întrucât nu era mulţumit de felul cum lucrează Minix s-a decis să scrie un alt sistem de operare de tip UNIX, adică UNIX-like. În anul 1991, Linus Torvalds a început să-l programeze şi l-a numit Linux adică Linus UNIX, dar nu a scris tot codul sursă singur, ci l-a pus pe Internet cerând altor oameni ca să-l ajute. În acest fel, doritorii aveau posibilitatea să completeze codul, adăugând facilitaţi noi ori modificându-le pe cele deja existente.

(...)
Citeşte integral articolul De ce Linux nu este un sistem de operare ? Guest post (985 cuvinte)

Copyright © Stefa Media. Comunicare şi Relaţii Publice, 2011. | Permalink | 19 comentarii
Articol din categoria: Guest Post, Materiale teoretice

Dezvoltat de Kevin Gilbertson şi lansat în ianuarie 2002, TinyURL a reprezentat pentru multă vreme cea mai bună alternativă pentru scurtarea link-urilor, iar în martie 2009 (momentul când a început să piardă teren în favoarea lui bit.ly) încă deţinea o cotă de piaţă de aproximativ 75% (conform TweetMeme). Şi nu întâmplător amintesc [...]]]> Înainte de goo.gl, t.co, fb.me sau bit.ly a existat (şi încă există, căci altfel nu s-ar justifica acest articol) TinyURL, unul dintre primele servicii publice de scurtare a link-urilor. În fapt, nu greşim dacă spunem despre TinyURL că a fost un deschizător de drumuri, un model pentru cele câteva sute de servicii asemănătoare disponibile astăzi pe piaţă cărora le-a fost ceva mai uşor, ştiind ce să facă sau mai degrabă, ce să nu facă.

Dezvoltat de Kevin Gilbertson şi lansat în ianuarie 2002, TinyURL a reprezentat pentru multă vreme cea mai bună alternativă pentru scurtarea link-urilor, iar în martie 2009 (momentul când a început să piardă teren în favoarea lui bit.ly) încă deţinea o cotă de piaţă de aproximativ 75% (conform TweetMeme). Şi nu întâmplător amintesc de luna martie a anului 2009, fiindcă la acea dată bit.ly ar fi valorat aproximativ 8 milioane de dolari, iar TinyURL pe puţin 46 de milioane, doar că în timp ce bit.ly a continuat permanent să inoveze (să se reinventeze, oferind statistici complexe, posibilităţi de gestionare a link-uri), mergând până la blocarea legăturilor maliţioase printr-un parteneriat cu Sophos, Verisign şi Websense, TinyURL a adoptat o politică de „laissez-faire”, în care ei au lăsat, iar ceilalţi au făcut.

Ei bine, deşi se împlinesc în curând 9 ani de când TinyURL scurtează (şi nu prescurtează, adrese web), iar îmbunătăţirile se lasă aşteptate, se găsesc suficiente motive pentru a folosi cu încredere TinyURL. Astăzi am să vorbesc despre câteva facilităţi pe care acest serviciu le pune la dispoziţia utilizatorilor, demonstrând de ce încă mai apelez la TinyURL pentru scurtarea link-urilor de pe blog.

(...)
Citeşte integral articolul TinyURL, link-uri scurtate inteligent (581 cuvinte)

Copyright © Stefa Media. Comunicare şi Relaţii Publice, 2010. | Permalink | 4 comentarii
Articol din categoria: Instrumente online, INTERNET, Trucuri şi sfaturi

Dacă vă mai aduceţi aminte, într-o intervenţie venită la scurtă vreme după publicarea articolului, am explicat unui comentator de ce codul licenţiere nu poate fi folosit împreună cu TuneUp Utilities 9.0.4700.23 sau oricare altă versiune anterioară, însă este posibil ca TuneUp Utilities 9.0.5100.2 să beneficieze de interfaţă [...]]]> În urmă cu doar câteva zile, v-am prezentat oferta nemţilor de la chip.de graţie căreia orice cititor, cunoscător sau nu al limbii germane, solicita (şi primea) o licenţă valabilă timp de un an de zile pentru TuneUp Utilities 2010. Întrucât ne aflam în ajunul Crăciunului, iar oferta expira în mai puţin de 24 de ore, n-am insistat asupra modului în care codul de licenţiere se poate folosi şi cu TuneUp Utilities 2010, alte versiuni decât cea în limba germană.

Dacă vă mai aduceţi aminte, într-o intervenţie venită la scurtă vreme după publicarea articolului, am explicat unui comentator de ce codul licenţiere nu poate fi folosit împreună cu TuneUp Utilities 9.0.4700.23 sau oricare altă versiune anterioară, însă este posibil ca TuneUp Utilities 9.0.5100.2 să beneficieze de interfaţă în engleză, franceză, spaniolă, etc.

Pentru cine a vizitat pagina de suport TuneUp Utilities, nu mai este un secret faptul că producătorii TuneUp Software GmbH indică drept unic mod pentru schimbarea interfeţei, reinstalarea programului, însă lucrurile sunt ceva mai complicate. Într-adevăr, reinstalarea este o condiţie necesară, dar nu şi suficientă, întrucât avem nevoie ca ambele condiţii să fie îndeplinite simultan (1. versiunea instalată să fie TuneUp Utilities 9.0.5100.2; 2. interfaţa să fie în limba engleză), iar în continuare am să vă arăt şi cum se poate face acest lucru astfel încât să împăcaţi capra şi varza, oferta şi localizarea.

(...)
Citeşte integral articolul TuneUp Utilities 2010, interfaţă în limba engleză (352 cuvinte)

Copyright © Stefa Media. Comunicare şi Relaţii Publice, 2010. | Permalink | 15 comentarii
Articol din categoria: GHIDURI ŞI TUTORIALE, Trucuri şi sfaturi

Dincolo ipoteza tulburătoare, una care-l determină pe Dwar Ev (eroul povestirii) să dezactiveze super-calculatorul, imaginea unei societăţi umane dependente de aceste dispozitive electronice se contura încă din a doua jumătate a secolului al XX-lea (chiar dacă pe moment ingineria sau robotica erau mai degrabă apanajul scriitorilor SF) şi nu este de condamnat Fredric Brown, el nefăcând altceva decât să anticipeze generaţia a cincea de calculatoare (dominată de inteligenţă artificială). Visul său îşi poate găsi un corespondent în realitate cât de curând, cercetătorii [...]]]> Fredric Brown, un scriitor american de proză SF de mici dimensiuni, într-una din lucrările sale (Answer, volumul „Angels and Spaceships”, 1954) aducea în discuţie ipoteza unui super-calculator omniscent care fiind întrebat la momentul activării dacă există Dumnezeu, răspunde sec şi fără ezitate: „Acum, da.”

Dincolo ipoteza tulburătoare, una care-l determină pe Dwar Ev (eroul povestirii) să dezactiveze super-calculatorul, imaginea unei societăţi umane dependente de aceste dispozitive electronice se contura încă din a doua jumătate a secolului al XX-lea (chiar dacă pe moment ingineria sau robotica erau mai degrabă apanajul scriitorilor SF) şi nu este de condamnat Fredric Brown, el nefăcând altceva decât să anticipeze generaţia a cincea de calculatoare (dominată de inteligenţă artificială). Visul său îşi poate găsi un corespondent în realitate cât de curând, cercetătorii testând în ultimii ani posibilitatea de a implementa organismelor cibernetice funcţii asemănătoare celor umane (auz, văz, limbaj), folosind mecanisme de recunoaştere a formelor, de interpretare a imaginilor sau chiar prin recurgerea la un limbaj articulat. Sonny made by Sony.

În zilele noastre, Academia Naţională de Inginerie din Statele Unite (National Academy of Engineering) a realizat un top al celor mai importante descoperiri tehnologice sau realizări ce au influenţat decisiv secolul al XX-lea, iar alături de apariţia automobilului sau a avionului, a radioului, a televiziunii, a zborului în spaţiu, a laserului şi a fibrei optice, autorii au socotit de cuviinţă se amintească de calculator şi internet. Aceasta a fost motivul (sau cel puţin pretextul) pentru care în această seară mi-am îngăduit să scriu câteva rânduri despre istoria calculatorului personal şi a reţelei Internet, aducându-vă în atenţie site-ul GreatAchievements.org.

(...)
Citeşte integral articolul Calculatorul personal şi internetul, printre reperele secolului al XX-lea (1,196 cuvinte)

Copyright © Stefa Media. Comunicare şi Relaţii Publice, 2010. | Permalink | 7 comentarii
Articol din categoria: Materiale teoretice, PREZENTĂRI

Fără a fi un vânător de „gratuităţi”, am încercat să prezint acele programe provenite din surse sigure şi despre care am avut convingerea că pot fi cu adevărat utile, testând personal fiecare ofertă în parte. Aşa se explică şi de ce articolele mele sunt devansate de materiale publicate pe site-uri concurente, dar şi faptul că n-am fost pus în situaţia de a retracta vreo ofertă din pricina invalidaţii. Am scris ce am crezut de cuviinţă (şi doar când am fost sigur), motiv pentru care n-am devenit un preferat [...]]]> V-am obişnuit cu prezentarea unor oferte sau promoţii software (majoritatea parte a programului Giveaway of the Day) însă cred că ar fi bine să zăbăvim un pic şi asupra motivelor pentru care aceste softuri sunt sau nu eligibile.

Fără a fi un vânător de „gratuităţi”, am încercat să prezint acele programe provenite din surse sigure şi despre care am avut convingerea că pot fi cu adevărat utile, testând personal fiecare ofertă în parte. Aşa se explică şi de ce articolele mele sunt devansate de materiale publicate pe site-uri concurente, dar şi faptul că n-am fost pus în situaţia de a retracta vreo ofertă din pricina invalidaţii. Am scris ce am crezut de cuviinţă (şi doar când am fost sigur), motiv pentru care n-am devenit un preferat al motoarelor de căutare, însă mi-am câştigat un public fidel, încrezător în materialele prezentate.

Nu întotdeauna am avut timpul necesar (sau inspiraţia) redactării unui articol, însă fiecare promoţie cu adevărat importantă a fost popularizată prin intermediul paginii de noutăţi, a contului de Twitter sau mai nou de Facebook, aducându-mi astfel o modestă contribuţie la diminuarea ratei de folosire a softurilor fără licenţă (cel puţin în rândul citirilor acestui blog).

Dar ce se întâmplă atunci când una dintre oferte ridică semne de întrebare ?

Giveaway of the Day nu îşi asumă în vreun fel răspunderea pentru softurile prezentate (o să vedem termenii şi condiţiile de utilizare), însă cei care preiau aceste informaţii n-au nici o răspundere ? Nici măcar una morală faţă de proprii cititori ? Caz concret. În urmă cu doar câteva zile, Advanced Defrag („program premiat” pentru defragmentare ?) a făcut obiectul unei oferte Giveaway of the Day, prilej pentru ca Ashraf de la dottech.org să remarce o serie de probleme privind reputaţia furnizorului respectiv. Comentariul, şi mai apoi articolul m-au intrigat suficient de mult încât să verific personal autenticitatea celor afirmate.

(...)
Citeşte integral articolul Despre calitatea softurilor oferite gratuit (516 cuvinte)

Copyright © Stefa Media. Comunicare şi Relaţii Publice, 2010. | Permalink | 5 comentarii
Articol din categoria: SECURITATE ŞI INTIMITATE, SOFTWARE GRATUIT, Trucuri şi sfaturi

Sigur, soluţia recomandată o reprezintă instalarea Service Pack 3, însă am întâlnit şi cazuri în care acest [...]]]> Se împlineşte o lună de când a fost retras suportul extins pentru Windows 2000 şi Windows XP cu Service Pack 2, iar urmările acelei decizii s-au văzut imediat, prin lipsa actualizărilor de securitate destinate celor două sisteme de operare. Mai mult, atunci când avem de-a face cu o vulnerabilitate serioasă precum cea din Windows Shell, lipsa unui patch care să poată fi utilizat şi pe un sistem cu SP2, i-a forţat pe mulţi dintre utilizatori să apeleze la soluţii din exterior (amintesc aici de Windows Shortcut Exploit Protection Tool de la Sophos), însă îmi vine greu să cred că se vor găsi mereu alţii care să facă treaba Microsoft-ului.

Sigur, soluţia recomandată o reprezintă instalarea Service Pack 3, însă am întâlnit şi cazuri în care acest lucru este mai uşor de zis, decât de făcut. Şi nu discut aici despre rea-voinţă sau neimplicare.

Nu contest decizia Microsoft care prin retragerea update-urilor (inclusiv a celor de securitate) încearcă să-şi forţeze utilizatorii să instaleze SP3 (ba mai mult, la fel trebuie procedat şi în cazul browser-ului Internet Explorer), însă mi se pare ciudat ca în cazul unor actualizări ce încă se mai pot instala pe sisteme XP cu SP2, acest lucru să fie trecut sub tăcere. Caz concret: actualizarea de securitate KB2286198 pentru Windows XP (în speţă, fişierul WindowsXP-KB2286198-x86-custom-ENU.exe) contrar a ceea ce v-am spus într-un articol trecut, se poate instala şi pe sisteme neactualizate, dacă se efectuează o uşoară modificare în regiştri. Am vorbit despre ce sunt regiştrii din Windows, iar acolo vă spuneam la un moment dat despre secţiunea HKEY_LOCAL_MACHINE (abreviată HKLM), ce conţine informaţiile de configurare, particulare fiecărui sistem în parte.

Dale Pearson (consultant de securitate), într-o scurtă demonstraţie făcută pe blogul său, a arătat cum actualizarea KB2286198 este compatibilă cu Windows XP SP2 şi ce trebuie schimbat în regiştri, pentru a i se permite instalarea.

(...)
Citeşte integral articolul Actualizarea KB2286198… şi pentru Windows XP SP2 (233 cuvinte)

Copyright © Stefa Media. Comunicare şi Relaţii Publice, 2010. | Permalink | 6 comentarii
Articol din categoria: GHIDURI ŞI TUTORIALE, Vulnerabilităţi

Resursele financiare nu mi-au permis investiţii spectaculoase (de genul unui teme personalizate sau angajarea unui programator), obligându-mă astfel să mă aplic politica paşilor mărunţi, concentrându-mă pe accesibilitate. Astăzi un buton, mâine un script, [...]]]> Intenţionam să vă asaltez cu articole (asta şi în încercarea cvasi-permanentă de a recupera terenul pierdut), dar am decis ca înainte de furniza noi materiale, să încerc să le pun mai bine în valoare pe cele deja existente. Cei care sunt familiarizaţi cu evoluţia Stefa Media, ştiu că nu agreez schimbărilor drastice. N-au existat „variante” ale blogului (tema păstrându-se aceeaşi încă din prima zi), însă am încercat permanent să îmbunătăţesc experienţa oferită utilizatorului, fiind conştient că între aspectul general şi conţinut există o legătură mult mai strânsă decât îşi doresc unii să accepte.

Resursele financiare nu mi-au permis investiţii spectaculoase (de genul unui teme personalizate sau angajarea unui programator), obligându-mă astfel să mă aplic politica paşilor mărunţi, concentrându-mă pe accesibilitate. Astăzi un buton, mâine un script, peste câteva zile regândim meniul, mai lucrăm un pic la lizibilitate, la timpul de încărcare al paginii… iar dacă punem faţă în faţă tema originală inove şi rezultatul blogului Stefa Media, asemănările se opresc la nota de subsol, culoarea folosită pentru a pune în evidenţă link-urile sau câteva elemente grafice.

Dar despre toate acestea vom vorbi într-un articol dedicat (deja am extins paranteza mai mult decât îmi propusesem) şi acum am să mă refer strict la ultima modificare adusă blogului, în speţă adăugarea casetei de înscriere prin e-mail.

În mod normal (şi având la dispoziţie codul FeedBurner) toată operaţiunea ar fi trebuit să dureze câteva minute, însă dorinţa de a păstra validarea XHTML 1.1 STRICT, combinată cu lipsa talentului meu de programator m-au făcut să pierd jumătate de zi, singurul lucru bun fiind reuşita din final. Aici este punctul de plecare al articolului, unde voi explica ce trebuie să faceţi pentru a insera caseta FeedBurner, păstrând blogul valid XHTML 1.0 sau 1.1 STRICT.

(...)
Citeşte integral articolul Codul valid XHTML 1.1 STRICT pentru FeedBurner (377 cuvinte)

Copyright © Stefa Media. Comunicare şi Relaţii Publice, 2010. | Permalink | 6 comentarii
Articol din categoria: BLOGGING, Blogul Stefa Media, Trucuri şi sfaturi

Despre ce este vorba ? Pe 16 iulie 2010, Microsoft a publicat o înştiinţare (Microsoft Security Advisory 2286198), unde se menţionează vulnerabilitatea componentei Windows Shell, din Microsoft Windows. O eroare în procesarea shortcut-urilor (.LNK) şi care ţine de validarea nenecorespunzătoare a anumitor parametri, permite rularea de cod maliţios prin intermediul unor shortcut-uri create special.

Mai mult, vulnerabilitatea se manifestă atât la citirea automată a unui dispozitiv portabil (caz în care facilitatea AutoPlay este activată / am discutat despre diferenţele dintre [...]]]> Ieri am vorbit despre actualizările de securitate din luna iulie, însă din motive care ţin de cantitatea de informaţie oferită într-un singur material şi mai ales pentru că vulnerabilitatea nu făcea obiectul unuia dintre cele patru buletine de securitate, am lăsat subiectul numit Windows Shell pentru astăzi.

Despre ce este vorba ? Pe 16 iulie 2010, Microsoft a publicat o înştiinţare (Microsoft Security Advisory 2286198), unde se menţionează vulnerabilitatea componentei Windows Shell, din Microsoft Windows. O eroare în procesarea shortcut-urilor (.LNK) şi care ţine de validarea nenecorespunzătoare a anumitor parametri, permite rularea de cod maliţios prin intermediul unor shortcut-uri create special.

Mai mult, vulnerabilitatea se manifestă atât la citirea automată a unui dispozitiv portabil (caz în care facilitatea AutoPlay este activată / am discutat despre diferenţele dintre autoplay şi autorun), dar şi la parcurgea conţinutului respectivului dispozitiv folosind banalul Windows Explorer. Contrar a ceea ce s-a spus în primele zile, dezactivarea autorun nu vă protejează în cazul acestei vulnerabilităţi din Windows Shell.

Vulnerabilitatea poate fi exploatată atât local (printr-un stick USB, card de memorie, ş.a.m.d.), dar şi de la distanţă (eng. remotely) prin drive-urile partajate în reţea sau WebDAV. Un motiv în plus de îngrijorare este dat de gradul ridicat de penetrare a vulnerabilităţii, practic nici un sistem de operare Microsoft nefiind scutit de probleme. Vom vedea într-un scurt filmuleţ de la Sophos cum se manifestă această problemă pe sistem Windows 7 cu User Account Control (UAC) activ şi dintr-un cont cu privilegii limitate.

Microsoft a luat cunoştinţă deja de primele atacuri (deşi reduse ca amploare) şi a reacţionat prin lansarea unui Fix it. Soluţia este una de moment, menită mai degrabă de a-i descuraja pe atacatori, în condiţiile în care utilizatorii obişnuiţi nu se grăbesc să instaleze actualizările socotite critice, cu atât mai puţin un petic.

(...)
Citeşte integral articolul Vulnerabilitatea din Windows Shell (206 cuvinte)

Copyright © Stefa Media. Comunicare şi Relaţii Publice, 2010. | Permalink | 12 comentarii
Articol din categoria: GHIDURI ŞI TUTORIALE, PREZENTĂRI, Vulnerabilităţi

Orice soft care păcăleşte utilizatorul, făcând-ul să creadă că în schimbul achiziţionării unei licenţe (fapt ce presupune o plată) va beneficia de avantaje care nu vor materializa vreodată, poartă denumirea de „rogue software” şi se înscrie în categoria programelor maliţioase (eng. malware).

Cea mai răspândită categorie de softuri rogue sunt programele antivirus false, cele care prin imitarea comportamentului unor antiviruşi reali extorchează utilizatorii sau, încă şi mai rău, instalează pe calculatorul gazdă un alt malware (troian, rootkit) [...]]]> Spre deosebire de alte ameninţări informatice (precum viermii de internet, programele de tip spion, rootkits, ş.a.m.d.) cărora le-am dedicat materiale cuprinzătoare, n-am vorbit decât sporadic despre antiviruşii falşi (eng. rogue antivirus), însă această stare de lucruri este pe cale să se schimbe. Şi voi începe prin a elimina o confuzie.

Orice soft care păcăleşte utilizatorul, făcând-ul să creadă că în schimbul achiziţionării unei licenţe (fapt ce presupune o plată) va beneficia de avantaje care nu vor materializa vreodată, poartă denumirea de „rogue software” şi se înscrie în categoria programelor maliţioase (eng. malware).

Cea mai răspândită categorie de softuri rogue sunt programele antivirus false, cele care prin imitarea comportamentului unor antiviruşi reali extorchează utilizatorii sau, încă şi mai rău, instalează pe calculatorul gazdă un alt malware (troian, rootkit) ce compromite integritatea sistemului. Există şi o categorie distinctă de softuri rogue, mai puţin periculoasă dar la fel de supărătoare, aşa numitele „scareware”/ excrocherii mărunte.

În ultimii ani (mai exact de prin 2008), softurile de tip rogue şi în special antiviruşii falşi s-au dovedit a fi o ameninţare redutabilă, răspândirea lor fiind favorizată de ignoranţa utilizatorilor. Îmi pare rău s-o spun, însă comportamentul haotic, lipsa celor mai elementare măsuri de precauţie şi nu în ultimul, rând infatuarea de care dau dovadă unii dintre internauţi, n-au făcut decât să îngraşe conturile reţelelor infracţionale.

Un studiu desfăşurat de Google în intervalul ianuarie 2009-februarie 2010, cifra programele antivirus false la aproximativ 15% din totalul de malware disponibil, în creştere de cinci ori faţă de momentul începerii analizelor. Vremurile în care utilizatorilor de Microsoft Messenger le era oferit câte un rogue / zi (asta profitând şi de o vulnerabilitate de la acea dată a programului de mesagerie), par de-a dreptul idilice în comparaţie cu situaţia actuală, când inventivitatea autorilor acestui gen de programe merge până la oferirea de „suport tehnic prin telefon” şi te întrebi dacă nu cumva sunt mai organizaţi decât cei care ar trebuie să stopeze fenomenul.

Antiviruşii falşi mimează programe antivirus reale (prin design, denumire), iar modul agresiv de acţiune îi poate convinge relativ uşor pe aceia mai slabi de înger de iminenţa pericolului. Şi nu sunt departe de adevăr. O ameninţare există, dar nu cea prezentată pe ecran, majoritarelor programelor rogue antivirus încercând (şi reuşind) să plaseze pe calculatorul gazdă un troian, cel mai probabil sub forma unei extensii pentru browser-ul web, ca imagine, screensaver sau fişier ataşat mesajului „de întâmpinare”, imitând un codec, un serviciu de scanare online sau o aplicaţie cunoscută.

(...)
Citeşte integral articolul Rogue antivirus (programe antivirus false). Detecţie şi înlăturare (773 cuvinte)

Copyright © Stefa Media. Comunicare şi Relaţii Publice, 2010. | Permalink | 7 comentarii
Articol din categoria: Ameninţări informatice, Materiale teoretice, Soluţii de securitate

Cu ce este vinovat Windows-ul, atunci când instalaţi toate programele care vă cad în mână, fără a ţine cont de sursă, recomandări ale unor site-uri pertinente şi nici măcar de propriile necesităţi ? Ce rost are să folosiţi suita Adobe doar pentru deschide un [...]]]> Astăzi am avut intenţia de a scrie despre CCleaner, continuând astfel seria articolelor dedicate utilitarelor de la Piriform, dar am realizat că în lipsa unor explicaţii suplimentare, ar fi puţini cei care ar înţelege DE CE este necesară curăţarea regiştrilor. Dealtfel, într-un articol mai vechi, spuneam despre Windows că este victima propriei celebrităţi, iar cantitatea enormă de softuri disponibile (dintre care unele de o calitate îndoielnică), au făcut ca acestui sistem de operare să i se reproşeze mai multe decât este cazul.

Cu ce este vinovat Windows-ul, atunci când instalaţi toate programele care vă cad în mână, fără a ţine cont de sursă, recomandări ale unor site-uri pertinente şi nici măcar de propriile necesităţi ? Ce rost are să folosiţi suita Adobe doar pentru deschide un fişier *.PSD, sau Office Enterprise acolo unde nu este necesar ?

Un vechi proverb spune despre urmaşi, că sunt asa cum ţi-i creşti. Ei bine, Windows-ul, îl ai aşa cum ţi-l îngrijeşti. Poveştile despre reinstalarea la 2-3 luni sunt, în cel mai bun caz, subiecte de can-can, dar fără nici o legătură cu realitatea. Mult mai importantă este menţinerea regiştrilor fără erori. Dar mai întâi…

(...)
Citeşte integral articolul Ce sunt regiştrii din Windows ? (862 cuvinte)

Copyright © Stefa Media. Comunicare şi Relaţii Publice, 2010. | Permalink | 23 comentarii
Articol din categoria: Materiale teoretice