Alone in the Dark, un joc inspirat de universul lui H.P. Lovecraft
Astăzi prezint Alone in the Dark, un joc pe care l-am descoperit când eram ceva mai „mic” (să nu credeţi că între timp aş fi devenit un fel de André the Giant), când universul fantastic al lui H.P. Lovecraft şi tot ceea ce reprezintă mitologia Cthulhu îmi erau complet necunoscute. Am jucat cu plăcere Alone in the Dark vreme de mai multe luni, şi într-o perioadă în care jocurile „3rd person” erau practic inexistente. Asta datorită limitărilor tehnice.
Cu atât mai lăudabil este efortul francezilor de la Infogrames au venit cu o metodă inovatoare, dar extrem de eficientă, de a folosi poligoane bidimensionale pentru a randa în timp real, obiecte şi personaje 3D. Mai mult, pentru a nu afecta performanţa (Alone in the Dark poate fi jucat fără probleme pe un 386), poligoanele sunt colorate, nu şi texturate.
Sigur, mediul 3D astfel obţinut este sărăcăcios în comparaţie cu imaginile statice desenate manual (voi prezenta câteva), dar împreună se completează reciproc, rezultatul fiind un mediul virtual unic şi extrem de atractiv. Controlul asupra personajul principal este bine gândit, iar modul fluent în care acesta interacţionează cu mediul înconjurător, multitudinea unghiurilor din care este privită acţiunea (artificiu exploatat din plin de dezvoltatori atunci apare o ameninţare în joc), efectele audio de excepţie şi în ton cu desfăşurarea acţiunii, au făcut din primul joc al seriei Alone in the Dark o capodoperă demnă de opera lui H.P. Lovecraft.
Descarcă gratuit:
Alone in the Dark
Acţiunea din Alone in the Dark este declanşată de moartea lui Jeremy Hartwood, deţinătorul proprietăţii Derceto din Louisiana, unde în ciuda semnelor de întrebare destul de serioase care planau asupra lui Jeremy bănuit de practici oculte), cazul este clasat drept sinucidere. Asta face ca nepoata defunctului, Emily Hartwood, să încerce să rezolve misterul… şi de aici începe acţiunea.
Pentru aceasta, şi în baza unor indicii clare despre informaţii ascunse la Derceto, Emily Hartwood îl angajează pe detectivul Edward Carnby. Acesta, presat de problemele financiare şi fără să acorde nici un fel de importanţă aspectelor paranormale sau oculte ale cazului, acceptă fără reţineri, considerând vizita la Darceto, un sejur de odihnă şi relaxare.
Din acest moment povestea se bifurcă, jucătorul având posibilitatea să continue acţiunea cu Emily Hartwood, sau Edward Carnby. Nu contează ce personaj veţi alege, singurele diferenţe fiind de ordin estetic.
Odată ajunşi la Derceto, un loc pentru care însuşi H.P. Lovecraft ar folosi epitete precum „abominabil”, „morbid” sau „nebunesc”, investigaţia trece rapid pe locul doi, în prim plan, aflându-se lupta pentru supravieţuire. Încă din primele minute, podul casei se transformă într-un câmp de bătălie, cu zombie şi zburătoare fantastice. Singurul vostru aliat este simţul de observaţie şi inteligenţa, fiindcă în lipsa analizei cu scrupulozitate a detaliilor, nu veţi avea nici o şansă să rezolvaţi enigmele de la Derceto. Fiecare element, fie că este vorba de vaza ce ascunde cheia de la cufăr, lampa, covorul, discul de patefon sau carafa, trebuie folosit cu atenţie şi doar la momentul oportun. Nu vă grăbiţi, nu intraţi în panică, şi nu uitaţi să „salvaţi” cât mai des. Şi nu în ultimul rând, nu încercaţi să părăsiţi Derceto pe uşa din faţă, fiindcă aşa nu veţi reuşi decât plecaţi cu picioarele înainte.
Găsiţi arme pentru auto apărare (puşcă, revolver, sabie de cavalerie, ş.a.m.d.), dar veţi descoperi rapid că unele ameninţări nu se rezolvă doar prin forţă brută, fiind necesară şi un pic de şiretenie. Este evocat mitului lui Perseu şi al confruntării cu Meduza (când grecii şi-au lustrui scuturile de bronz, transformându-le în veritabile oglinzi), trimitere clară la H.P. Lovecraft, un cunoscut fan al Iliadei şi Odiseei.
Pe măsură ce jocul evoluează, aflăm că Derceto a fost construită de un pirat cu înclinaţii oculte, pe numele său Ezechiel Pregzt, şi că sub casă se găseşte un labirint de caverne, folosite pentru practicarea ritualurilor. Astfel, Ezechiel care spera să se îmbogăţească şi să trăiască cât mai mult, şi-a văzut planurile spulberate când soldaţii unionişti l-au împuşcat şi au incendiat proprietatea. Însă doar corpul a fost distrus, ori mai degrabă imobilizat, spiritul acestuia continuând să existe graţie demonului Astarte sau Shub-Niggurath.
Atmosfera este una terifiantă. Coridoare înguste ce nu se mai sfârşesc. Camere aranjate ca pentru balul vampirilor. Sunete macabre. Angoasă. Răul care te înconjoară. Pericol la tot pasul şi din toate părţile. Coşmarul căruia Jeremy Hartwood i-a căzut victimă. Trebuie să rezişti de unul singur… şi în întuneric. Alone… in the dark.
Howard Phillips Lovecraft
Scriitorul american, unul dintre părinţii literaturii fantastice, a reuşit în scurta sa viaţă, nu doar să publice un număr impresionant de povestiri scurte, eseuri şi în special poezii în revistele vremii (unele editate chiar de el), ci să impună un stil literar unic, numit „cosmiscim” sau „cosmic horror”, bazat pe ideea că viaţa nu poate fi înţeleasă de minta umană (limitată ca şi capacitate) şi că universul este de origine extraterestră.
Deşi poate fi socotit un geniu (la vârsta de 2 ani recita poezii, iar la 6 ani deja scria), H.P. Lovecraft a fost un personaj singuratic, a dus un stil de viaţă modest (din averea tot mai redusă a familiei) şi a murit la doar 46 de ani, sărac, bolnav de cancer şi suferind de subnutriţie. Destinul tragic face ca nici măcar unul din volumele de povestiri să-i fie publicat în timp vieţii, fapt care a şi contribuit în ultimii ani, la degradarea stării sufleteşti a autorului, alături de suferinţele fizice.
Cu toate că nu a reuşit să-şi finalizeze studiile şi nu urmat vreo facultate, firea de autodidact a lui H.P. Lovecraft i-a permis să înveţe latina, studiind tot odată filosofia, antropologia, chimia şi astronomia (pasiuni cultivate încă din copilărie de bunicul său), arhitectura şi psihologia.
În România, acest scriitor este puţin cunoscut, şi dacă n-aş fi avut ocazia să citesc „Chemarea lui Cthulhu”, ori să urmăresc ecranizarea lui Dagon (în regia lui Stuart Gordon), probabil că articolul despre Alone in the Dark s-ar fi încheiat ceva mai repede şi nici n-aş fi înţeles de ce Stephen King îl consideră pe H.P. Lovecraft, „cel mai mare scriitor al genului horror”. Din partea unui „titan”, aşa complimente să tot primeşti
Alone in the Dark. Casetă tehnică:
- Producător: Infogrames (1992);
- Distribuitor: Infogrames (1992);
- Cost (licenţă): Gratuit (abandonware);
- Observaţii: joc 3rd person, versiune de dischetă (5Mb);
- Rulează: DosBox / Windows XP;
Alone in the Dark (credits & intro)
În loc de încheiere…
Aş dori să clarificăm câteva aspecte. Când m-am decis să vorbesc despre jocuri, am avut în minte un anume gen de articole. Contează mai puţin titlul sau anul apariţiei, ci mai degrabă ceea ce a reprezentat joc în istorie. În plus, nefiind constrâns de rigorile impuse unui blog tehnic, m-am lăsat antrenat în încercarea de sublinia şi aspecte educaţionale.
Cu prilejul articolului despre Dune 2000, v-am recomandat să-l citiţi pe Frank Herbert şi integrala Dune, iar când subiectul a fost Red Alert, am găsit de cuviinţă să-l menţionez pe Mozart şi al său Requiem (în D Minor) – Dies Irae, încercând să trec dincolo de recenziile fără substanţă întâlnite pe alte site-uri. Ştiu că sunteţi ocupaţi, că „a prins” moda micro-blogging-ului, însă dacă m-aş decide să vă ofer colecţii de link-uri şi cuvinte cheie atent ţintite, gestul în sine ar fi nu doar unul egoist, ci şi reprobabil.
Până atunci, să ne bucurăm de acest joc şi să-l descoperim împreună pe H.P. Lovecraft. Şi nu uitaţi nici de celelalte oferte, disponibile la secţiunea JOCURI. O zi plăcută vă doresc.
Sursă foto:
Materiale bibliografice:
- http://en.wikipedia.org/wiki/Alone_in_the_Dark_%28video_game%29
- http://ro.wikipedia.org/wiki/Howard_Phillips_Lovecraft
- http://www.ledabooks.ro/products.asp?prod=345&cat=59&hierarchy=0
- http://en.wikipedia.org/wiki/Infogrames_Entertainment,_SA
- http://www.abandonia.com/games/91/Alone+in+the+Dark+1.html
- http://www.gamerankings.com/pc/564567-alone-in-the-dark-1992/index.html
- http://www.adventureclassicgaming.com/index.php/site/reviews/33/





Salut Andrei. Grozava descriere,în deja stilul cunoscut de amănunte bine încondeiate…Hmmm,dacă celebrul Stephen King a avut asemenea cuvinte,atunci e clar ca Lovecraft a fost cu adevărat bun. Eu personal citisem doar bibliografia sa,dar articolul de fata ma face sa acord în următoarea perioada,mai multa atenție lui Lovecraft!!! Promit ca proxima ocazie de timp liber,s-o petrec la biblioteca. Multumesc ,ANDREI! STIMA.
Salut @sergiu
Mulţumesc pentru aprecieri. Articolul de faţă este un preambul al concursului ce va urma şi pentru care aştept un doar mesaj de confirmare. Stai pe fază şi e posibil să nu trebuiască să te duci până la bibliotecă, vine H.P. Lovecraft la tine
@andrei
Salut Andrei. Indiferent cum ar fi,eu merg destul de des la biblioteca,nu am renuntat de loc,sunt cam 30 de ani de cand sunt inscris la aceiasi biblioteca,marturisesc ca am ramas fidel,tocmai pt faptul ca nu se compara o carte citita intr-o biblioteca imensa,cu multi mp ,cu o navigare pe internet…..desi recurg des la informatii pe aceasta cale….e opinia mea,probabil vor fi si contestatii la cele zise,dar fiecare face ce crede ca e bine. STIMA.
Salut Andrei. Foarte interesant jocul si foarte bine scris articolul. Foarte bine documentat. Sincer mie aceste jocuri imi plac. Nu cele cu o grafica izbitoare, dar fara pic de poveste sau cu gameplay-ul extrem de prost. Daca imi lasi o adresa de mail sau o alta metoda de a te conatcta iti voi recomanda alte astfel de jocuri.
Salut bcman
Mulţumesc pentru comentariu, şi pentru aprecieri. Vreo două zile am tot scris la acest material, apoi am şters (fiindcă iar se făcuseră 4 pagini) şi am lăsa ceva gândit să capteze interesul cititorilor atât asupra jocului, dar şi a operei lui H.P. Lovecraft (unde pregătesc o surpriză în zilele următoare).
P.S. Adresa de e-mail este cea oficială, din pagina de contact.
La faza cu monetizarea, vezi ca eMag Profitshare nu e deloc avantajos. Am citit mai multe despre asta, dar uite si aici:
http://mihneabeldescu.ro/2010/03/parerea-despre-emag-profit-share/
Salut @Filip
Îmi pare rău că „ţi-ai omorât blogul”
şi sper într-o revenire în forţă…
Cât priveşte emag-ul, dar şi ceilalţi, n-am de gând să le promovez imaginea, ci mai degrabă un produs anume, doar cu link (şi cu bit.ly că tot am început să-l folosesc din plin). Nu intenţionez să desfăşor campanii, ci mai degrabă să-mi întregesc articolele, oferind utilizatorului posibiltatea să cumpere produsele prezentate sau unele asemănătoare.
Misto review-u’. Imi plac articolele pe care le-ai scris despre jocuri (si nu numai). Sunt cu multe amanunte – good job. Acum asteptam Baldur’s Gate 1 si 2 (cu articole separate pentru fiecare ofc
)
Salut @colaholicu
Mulţumesc. Am ezitat să scriu despre jocuri, fiindcă în ultimii ani nu n-am mai încercat nimic nou, însă titlurile din perioada 1992-2002 îmi sunt bine cunoscute şi am destule poveşti „de depănat”. Înainte de review, trebuie să instalez Baldur’s Gate, să reintru în atmosferă şi cu siguranţă că vor urma două articole interesante.
pai cre’ ca alea o sa trezeasca nostalgia in multi oameni.. cel putin cand am citit ala cu Dune (care mi-a dat ideea sa-mi iau romanele lu’ Herbert) mi-am adus aminte de o gramada de chestii, nu neaparat din joc, ci din viata mea si ce faceam in perioada aia, cum mergeam la altii si ma uitam cum se joaca si cum dadeam cu Harkonnenii… ehee..
voi juca negresit, dar intai vreau sa cresc mare si sa pot citi lovecraft!