Advertorial. Constituie sistemele second hand o soluţie viabilă ?

Articolul de astăzi se doreşte a fi un advertorial, marcând o premieră în istoria blogului Stefa Media, unde până acum am fost singurul decident al subiectelor abordate sau a formei de prezentare. După cum este definit şi în ediţia online a dicţionarului Merriam-Webster, advertorialul reprezintă un hibrid între „advertisement” (reclamă sau publicitate) şi „editorial” (articol), fiind întâlnit cu regularitate în presa de după cel de-al doilea război mondial.

În cazul unui advertorial, beneficiarul plăteşte echipa editorială pentru a redacta un material, într-o formă familiară cititorilor respectivei publicaţii (fie ea într-o formă tipărită sau online), în speranţa de a induce asupra acelui produs / serviciu valorile revistei sau ale autorilor. Contrar a ceea ce întâlnim de obicei prin presă (inclusiv pe bloguri), advertorialul nu trebuie să fie o reclamă deşănţată şi nici transpunerea ad-litteram a vreunui comunicat „gândit” de specialiştii în PR. Atunci discutăm doar despre publicitate (advertisement şi nu advertorial), cu implicaţiile de rigoare.

Odată lămurită dilema advertorialului, trecem la subiectul prezentării şi vom vorbi despre componentele second hand, o soluţie avantajoasă cel puţin prin perspectiva preţurilor.

Cunosc destule persoane (inclusiv subsemnatul) care au achiziţionat componente deja folosite (de obicei, de la vreo rudă sau cunoştinţă), însă nu este mai puţin adevărat că în mentalul colectiv persistă o oarecare reticenţă. Expresii precum „cât dai, atâta face” sau „cât dai, atâta iei” s-au invalidat din plin în ultimii doi ani, când avalanşa de falimente, intrări în incapacitate de plată ori suspendări ale activităţii, au demonstrat că nu poţi gestiona o activitate (cu atât mai puţin o afacere) bazându-te pe proverbe şi zicători. Cred că a sosit timpul ca utilizatorii să analizeze cu obiectivitate recurgerea la soluţii second hand, când şi acolo unde acestea sunt de preferat.

Când se impune folosirea de componente / sisteme second hand ?

Nu există un răspuns universal valabil, însă voi încerca să prezint câteva scenarii concrete şi plec, nu de la preţ (cum ar fi cei mai mulţi dintre voi tentaţi să creadă), ci de la disponibilitate.

I. Componentele second hand reprezintă singura alternativă în raport cu un upgrade costisitor, atunci când firma producătoare decide să retragă anumite produse. M-am lovit personal de problema plăcilor de bază pe socket A (sau socket 462) care s-au vândut încă multă vreme, în timp ce procesoarele AMD Athlon, Duron sau Sempron dispăruseră complet de pe rafturile magazinelor sau din oferta distribuitorilor.

II. Pentru o firmă, soluţia componentelor deja folosite se poate dovedi salvatoare, deblocând sume importante de la investiţii în infrastructură. De ce nu s-ar apela la servere second hand, cu aceleaşi funcţii, dar costuri de achiziţie mai mici ? Serverul funcţionează într-un centru de date (eng. data center / datacentre), un un mediu controlat unde nu este supus şocurilor (mă refer atât la cele fizice, dar şi la eventualele diferenţe de temperatură), iar şansa de se defecta este destul de mică.

III. Odată cu apariţia celei de-a patra generaţii de calculatoare şi răspândirea rapidă de după 1990, PC-ul s-a transformat în mijloc de producţie. Dacă pentru un programator sau un web designer este de neconceput să-şi desfăşoare activitatea lipsit de suportul hardware, acelaşi lucru poate fi valabil şi în cazul unui profesor sau a unui ziarist. Ce se întâmplă când aceşti oameni sunt văduviţi (chiar şi temporar) de mijloacele de producţie ? Îşi iau concediu, aşteptând ca PC-ul să le fie reparat ? Îşi cumpără „rapid” un altul nou (din salariul redus cu 25% şi la un TVA crescut) ? Perioada creditelor „doar cu buletinul” a trecut şi, între noi fie vorba, chiar dacă mai există instituţii dispuse să vă crediteze, îndatorarea excesivă nu reprezintă o idee înţeleaptă. Există alternativa numită calculatoare second hand, suficientă pentru satisfacerea nevoilor imediate.

IV. Este o adevărată modă să fii „verde”, însă dincolo de evenimente precum ziua sau ora Pământului al căror scop este mai degrabă de conştientiza publicul cu privire la problemele de mediu, se face în continuare extrem de puţin. Folosirea componentelor sau a unui sistem second hand / refurbished reduce impactul asupra mediului înconjurător. Fără a face din asta o cruciadă, în cazul sistemelor personale, am preferat de fiecare dată un upgrade punctual (placă de bază, memorii, hard disk, sursă, etc.), în locul achiziţionării unui nou sistem şi vă scriu aceste rânduri de pe un PC a cărui istorie începe prin 2001.

Măcar şi pentru motivele enumerare mai sus, oportunitatea achiziţionării de componente ori sisteme second hand trebuie judecată punctual, de la caz la caz.

Starea în care se găsesc sistemele second hand (aici discutăm despre staţii de lucru şi servere) este consecinţa acţiunilor utilizatorilor anteriori (durată / mod de exploatare), dar şi a condiţiilor de transport sau depozitare, caz în care garanţia devine extrem de importantă. Nu puneţi pe acelaşi plan o firmă care asigură 12 luni garanţie, cu alta care asigură 2-3 luni sau cu o persoană particulară fără obligaţii.

Marota construirii propriului sistem, a calculatoarelor făcute pe bucăţi cu surse de 50 lei a făcut destul rău şi ar fi timpul să nu se mai confunde preţul de achiziţie cu acele costuri reale ale utilizării. Un calculator făcut de un producător recunoscut (Dell, Fujitsu Siemens, HP, IMB, etc.) este mai performant decât cele asamblate ad hoc, sau cel puţin mai sigur.

În loc de încheiere…

Fără a avea pretenţia că sunt un expert al fenomenului, cred că odată ce v-aţi hotărât să achiziţionaţi unul sau mai multe sisteme second hand (şi aţi văzut din cele expuse anterior că sunt avantaje), trebuie să fiţi atenţi, alături de garanţie, la alte câteva aspecte:

I. Încercaţi să vă orientaţi spre sisteme care să nu fie uzate moral şi verificaţi dacă aplicaţiile / softurile pe care le folosiţi în mod curent sunt compatibile cu echipamentul hardware.

II. Testaţi acele sisteme înainte de a le cumpăra. Se poate întâmpla ca dintr-un lot de câteva sute de bucăţi să fie şi sisteme cu probleme, fără a asista la o teorie a conspiraţiei. Nu generalizaţi.

III. Cel puţin în cazul serverelor, e limpede că nu le veţi cumpăra pentru câteva luni sau pentru un an. Verificaţi disponibilitatea componentelor pe piaţă, a condiţiilor în care se asigură service-ul.

IV. Nu în ultimul rând… întrebaţi vânzătorul cu privire la scopul sau aşteptările pe care le aveţi de la acel sistem, iar la Diablos Computer sigur veţi găsi pe cineva să vă îndrume.

Vă mulţumesc pentru atenţie şi aştept întrebări, comentarii, experienţe personale cu sistemele second hand.

Despre autor şi articol

Bogdan-Andrei a scris 281 articole pe blogul Stefa Media.

Student la Comunicare şi Relaţii Publice, cunoscător al jocurilor din perioada anilor '80 sau '90, interesat de IT şi WordPress, scriu despre ce-mi place şi, de cele mai multe ori, îmi place ceea ce scriu. Şi nu doar mie. De aceea continui.

• Site web
• Twitter
• Facebook

Categorii: PREZENTĂRI Etichete: advertortial, calculatoare second hand, calculatorul, PC, second hand, servere, servere second hand