Astăzi am să vorbesc despre Warcraft: Orcs & Humans, primul joc de strategie în timp real produs de şi unul dintre cele mai apreciate titluri din istorie. Istoria francizei care în ultimii ani a creat o adevărată isterie cu World of Warcraft porneşte în 1994 când a fost lansată prima versiune a jocului pentru PC, la acea dată, autorii de la Blizzard Entertainment încercând să concureze succesul înregistrat de Westwood Studios cu Dune II.

Cititorii mei obişnuiţi care au parcurs materiale despre Dune şi Dune 2000 îşi mai amintesc probabil despre influenţa covârşitoare pe care titlul din 1992 a avut-o asupra acestui gen de jocuri şi nu greşim dacă spunem că ce s-a început cu Dune II – The Building of a Dynasty a fost continuat inspirat de Warcraft: Orcs & Humans. Iar pentru că nu se puteau baza pe un univers precum cel imaginat de Frank Herbert, dezvoltatorii de la Blizzard Entertainment au fost nevoiţi să inoveze, dar au făcut-o cu succes, saga hoardelor de orci şi a luptei pentru regatul Azeroth fiind preluată inclusiv în literatură unde aş aminti de „Stăpânul Clanurilor”, „Ultimul Gardian” sau „Ziua Dragonului”.

Dincolo de farmecul poveştii, Warcraft: Orcs & Humans a reuşit să ofere în premieră utilizatorilor suportul pentru multiplayer, doi jucători putându-se înfrunta pe oricare dintre cele 20 de hărţi disponibile, prin modem, legătură serială (COM) sau reţea IPX. Mai mult, după ce a fost lansată în 1996 şi versiunea pe Macintosh, o altă premieră a fost bifată, Warcraft: Orcs & Humans devenind primul joc multiplayer ce suporta platforme diferite.

Foarte pe scurt, subiectul din Warcraft: Orcs & Humans îl constituie invazia hoardelor de orci, luptători teribili şi neînduplecaţi care au adus teroarea asupra regatului prosper din Azeroth. Prin forţa brută sau cu ajutorul magiei, călăreţi, arcaşi şi vrăjitori, creaturi din această lume sau de pe cealaltă se înfruntă într-un război sângeros care nu poate fi tranşat decât într-un sigur fel: cucereşte sau vei fi cucerit. Jucătorul are de ales între campanii a câte 12 nivele de partea orcilor, respectiv a oamenilor sau scenarii individuale, iar misiunile alternează inspirat de la tipul clasic unde trebuie „să cureţi harta”, la misiuni de comando avant-la-lettre unde trebuie să elimini un adversar ori să-ţi salvezi trupele din captivitate.

În 1995, jocul a avut parte de o relansare pe CD-ROM (singurul lucru oferit în plus fiind naraţiunea dintre misiuni), dar subiectul articolului de astăzi şi versiunea oferită gratuit de Abandonia este cea pentru cea pentru dischetă: Warcraft: Orcs & Humans 1.21 (PC).

Citeşte mai departe »

După ce a cochetat încă de la sfârşitul anului trecut cu funcţia de căutare în timp real, începând de ieri, Google Realtime Search a devenit oficial, oferind ultimele informaţii via Twitter, Facebook sau Buzz, ştiri de pe CNN sau CNBC, articole din reţeaua Blogger sau WordPress. Văzut în special ca un concurent pentru Bing, Google Realtime Search reprezintă mai puţin un motor de căutare în timp real (după cum s-au grăbit unii să afirme prin presă), indicând doar impactul informaţiilor în social media. Versiunea finală (despre care spuneam că a fost lansată pe 26 august) oferă în plus posibilitatea de urmări întreaga conversaţie pe marginea subiectului de interes, filtrarea în funcţie de locaţie şi Google Alerts pentru actualizări.

Cea mai interesantă facilitate ţine de posibilitatea de urmări conversaţiile în întregime (eng. full conversation), twitt-urile fiind sortate în ordine cronologică, separându-se replicile de RT-uri. Vizualizarea se face într-un mod asemănător comentariilor înfiletate din WordPress, aproape toate replicile fiind poziţionate corect.

Folositoare (mai ales pentru cei care folosesc versiunea localizată a motorului de căutare) este afişarea exclusiv a informaţiilor dintr-o locaţie specifică, fie o zonă apropiată (eng. nearby real-time updates), o ţară  sau un oraş anume. De exemplu, se completează caseta „Custom Location” cu „Bucharest, Romania” sau doar „Romania” şi ne vor fi prezentate doar reacţiile din România.

Ultima dintre noutăţile propuse utilizatorilor de versiunea finală a Google Realtime Search constă în crearea alertelor pentru subiectele de interes. Mai mult, se poate opta pentru o rafinare a tipului de actualizări (doar ştiri, articole noi pe bloguri, filmuleţe, discuţii, ş.a.m.d.), alertele fiind trimise în timp real, o dată pe zi sau o dată pe săptămână. Tot referitor la alerte, utilă mi se pare şi funcţia de previzualizare a rezultatelor, privită drept indicator al interesului manifestat de comunitate.

Citeşte mai departe »

Fapt mai puţin întâlnit în ultima vreme, dar articolul din colecţia vineri e video va fi publicat… vineri, asta şi pentru a marca revenirea la ritmul firesc, cu unul sau două materiale pe zi. Sunt câteva lucruri pe care vreau să le pun la punct (aţi observat probabil cum o serie de materiale mai vechi au fost actualizate), iar timpul alocat până acum promovării (în special pe Twitter) prefer să-l folosesc pentru documentare sau scris, convins fiind că un blog NU se recomandă prin cifre, ci prin conţinut şi interesul manifestat de cititorii fideli.

Filmuleţul de astăzi este un clip video veritabil (lucru mai puţin obişnuit), însă care se încadrează perfect în tematica blogului. Autorul, celebrul Alfred Matthew Yankovic (cunoscut iubitorilor de muzică mai puţin convenţională drept „Weird Al”) a reuşit să prezinte într-un mod amuzant una dintre cele mai sâcâitoare probleme, şi anume farsele prin e-mail, mesaje în care utilizatori din toată lumea sunt sfătuiţi, îndemnaţi (uneori chiar ameninţaţi) să trimită mai departe aceste informaţii, perpetuând la nesfârşit un lanţ al ignoranţei.

S-a vorbit pe acest blog despre farsele prin e-mail şi încercarea unora de a câştiga un „laptop Ericsson” (n-a fost singurul exemplu), iar dacă n-am insistat asupra subiectului a fost şi pentru că nu-mi place să fiu maliţios la adresa unor persoane cărora vreau să le acord beneficul îndoielii. E drept că ignoranţa nu-i o scuză, iar data viitoare când vi se recomandă să trimiteţi fotografii ce surprind manifestări de tip poltergeist, şi încă la câte opt persoane în doar opt minute, amintiţi-vă îndemnul: „Virus alert ! Delete immediately before someone gets hurt !” şi nu alternativa „Forward this message on to everybody”.

Citeşte mai departe »

Pentru al doilea an consecutiv, laboratoarele de securitate Panda au dat publicităţii rezultatele barometrul internaţional ce vizează securitatea micilor întreprinderi (eng. International Barometer of Security in SMBs). Realizat în intervalul aprilie – iunie 2010, studiul s-a adresat companiilor care au în folosinţă între 2 şi 1000 de sisteme, dar NU sunt clienţi Panda Security, numărul respondenţilor fiind ceva mai ridicat decât la prima ediţie şi acoperind Europa, plus cele continente americane. Cele mai multe companii au fost din Spania (3141 la număr), din Statele Unite (1532), Marea Britanie (569), Germania (456), Brazil (436), Mexico (401) sau Suedia (389). România nu a fost inclusă în studiu, şi nici o altă ţară vecină.

Întrucât se adresează unui alt public ţintă decât cel interesat de articolele mele, nu mi-am propus să insist asupra rezultatelor, însă la o analiză mai atentă (şi comparând cu situaţia din 2009), am fost surprins să observ, că în timp ce mulţi dintre utilizatorii obişnuiţi sunt preocupaţi de problema securităţii informatice (cel mai bun exemplu fiind dat de cititorii acestui blog), mai există patroni sau administratori care se prevalează de orice pretext pentru a trata cu dispreţ această chestiune. Aproximativ 7% dintre participanţi (la fel ca şi în 2009) nu acordă niciun fel de importanţă securităţii online, remarcându-se negativ ţări precum Belgia sau Rusia, unde procentele de 9% şi respectiv 10% depăşesc media.

Mai mult, chiar şi acolo unde se folosesc soluţii de securitate, înţelegerea defectuoasă a fenomenului face ca anumiţi agenţi comerciali să-şi instaleze produse neadecvate (iar studiul face trimitere clară la acele programe antivirus gratuite, destinate utilizatorului particular) sau incomplete (fără capacităţi antispyware, antispam, ori fără un filtru web), de unde şi numărul mare al infecţiilor. Jumătate dintre companiile europene participante la studiu, au admis existenţa uneia sau mai multor probleme. Amintesc aici de Elveţia cu cea mai mare rată de sisteme afectate în ultimul an (64%), respectiv Spania şi Italia (cu 59% şi 57%), în timp ce situaţia unor ţări sud-americane este de-a dreptul alarmantă, cel puţin luând în calcul acel procent de 89% din Paraguay sau 83% din Venezuela.

Citeşte mai departe »

Am început anul 2009 cu un articol despre Tuneup Utilities 2009, am continuat în 2010 cu promovarea altor oferte ce au avut drept subiect utilitarul realizat de TuneUp Software GmbH şi iată că acum, încă o gratuitate ne face „cu ochiul”. Iar când vorbesc de gratuităţi, încerc să fiu cât se poate de exact şi NU vă păcălesc cu trucuri ieftine de marketing, oferind o variantă de încercare sau alte tâmpenii. NU stimabililor. Gratuit înseamnă că primiţi o cheie de utilizare, o licenţă pentru Tuneup Utilities 2009, valabilă pentru un an de zile.

Dacă aveţi mai mult timp, n-ar fi rău să aruncaţi o privire şi pe articolul de prezentare, unde spuneam despre Tuneup Utilities 2009 că este una dintre puţinele soluţii de acest fel, care CU ADEVĂRAT îmbunătăţesc performanţele calculatorului. Ca o paranteză, cititorii fideli ai blogului Stefa Media s-au obişnuit ca singurele sigurele programe de optimizare recomdandate să fie Tuneup Utilities şi Ashampoo Winoptimizer, un lucru care se poate verifica uşor, accesând categoria dedicată programelor de ÎNTREŢINERE ŞI OPTIMIZARE.

De ce Tune Tuneup Utilities 2009 ? Am avut încredere în soluţiile propuse de Tuneup, respectiv Ashampoo, v-am prezentat ofertele de care am avut cunoştinţă (Tuneup Utilities 2007, Ashampoo Winoptimizer 5 sau Ashampoo Winoptimizer 2010), iar timpul mi-a confirmat că alegerea a fost una corectă. Fără alte introduceri, să vedem oferta.

Citeşte mai departe »

Într-o vreme (sau vremuri mai entuziaste) articolelor ce tratau subiectul WordPress erau destul de prezente pe acest blog. Îmi plăcea să experimentez, să testez plugin-uri şi script-uri, încercând să găsesc cele mai eficiente soluţii, accesibile unuia care nu este programator sau web designer „de meserie. Forma de astăzi a blogului Stefa Media este rezultatul acelor încercări, dovadă a perseverenţei (unde cel mai bun exemplu îl reprezintă tema folosită), dar şi a limitelor de ordin tehnic sau creativ.

În decursul celor aproape doi ani de când acest blog şi-a făcut timid apariţia, am prezentat plugin-urile pentru WordPress folosite, cum se instalează traducerea în limba română, ce presupune şi de ce este importantă actualizarea, mergând până la elucidarea unor vulnerabilităţi atunci când situaţia a impus-o, ori infirmând anumite zvonuri precum cele din luna aprilie când mulţi s-au apucat să cânte prohodul acestui CMS. De curând am vorbit despre cum se poate realiza un cod valid valid XHTML 1.1 STRICT pentru FeedBurner, nu pentru a mai câştiga o pagină indexată de mărinimosul Google, ci fiind posibil ca şi alţii (asemeni mie, la un moment dat) să caute acele informaţii, considerându-le utile.

Util este şi plugin-ul despre care voi vorbi în continuare (în speţă, Custom Post Limits) o soluţie ingenioasă pentru aceia care doresc limitarea numărului articolelor dintr-o pagină, într-un alt mod decât cel oferit de instalarea WordPress, cu particularizări pentru categoriile de articole, arhive, pagina de start sau cea a autorului şi chiar pentru etichete. Nu poţi impune o limită de 10 articole pe pagină (aşa cum se prezintă WordPress-ul în forma sa standard) şi nici chiar de 5 (după cum la fel de eronat încearcă să impună anumiţi autori de teme), câtă vreme blogul, asemeni unui organism viu, creşte, se dezvoltă, iar nevoile şi interesul cititorilor se schimbă.

Ei bine, până când dezvoltatorii WordPress vor înţelege necesitatea unei mai mari flexibilităţi (cel puţin WP 3.0 a demonstrat că se acţionează în direcţia dorită), singura cale de implementare a personalizării numărului de articole dintr-o pagină rămâne modificarea codului sursă din temă sau folosirea unui plugin precum Custom Post Limits. Din motive care ţin de publicul meu obişnuit, am să abordez cea de-a doua variantă, cu atât mai mult cu cât am instalat acest plugin pe câteva bloguri şi, în condiţii normale, funcţionează. Pentru utilizatorii avansaţi, recomand metoda descrisă de Eugen.

Citeşte mai departe »